STUDIU  Viticultura în Roma antică, Bizanţ şi lumea islamică. Datarea cu radiocarbon atestă rezistenţa strugurilor la încălzirea globală

Romanii antici erau interesaţi de spectacole, parade militare, lupte dintre gladiatori, mese copioase şi de orgii, dar la niciun eveniment festiv nu trebuia să lipsească vinul.

Timp de aproape un deceniu, arheologii au excavat cu atenţie situl unei crame romane (clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul şi se depozitează uneltele de lucru ori local în care se consumă băuturi alcoolice şi preparate culinare etc. într-un cadru rustic)

Crama datează din secolul al treilea d.Hr. şi a fost descoperită la mai puţin de 8 km la sud de Roma.

Experţii au încercat să analizeze descoperoirea. Potrivit unei analize academice publicate în revista Antiquity,  acest complex de la Vila Quintilii era o unitate de producţie de vin ridicol de ornamentată, unde clasele superioare priveau cum viticultorii zdrobeau strugurii. Elitele antice fuzionau funcţia utilitară cu luxul ostentativ pentru a-şi modela statutul social şi politic”, au scris autorii în rezumatul lor.

Crama avea instalaţie caracteristică epocii, o zonă unde erau zdrobiţi şi teascurile unde se storceau strugurii, precum şi acces la un sistem de canale. 

„Este o demonstraţie a asocierii elitei cu lumea ţăranilor şi muncitorilor”, a declarat Emlyn Dodd, arheolog la Şcoala Britanică din Roma şi unul dintre co-autorii studiului, pentru Science.

„Exista cu siguranţă un sentiment în religia romană că ei încearcă să se conecteze cu oamenii de rând”, crama având un grad bizar de opulenţă. Pe de altă parte, podeaua era construită din marmură, iar riscul vinificatorilor de-a aluneca şi de a se accidenta era crescut, transmite Yahoo. 

Terenurile din toate provinciile Imperiului Roman erau cultivate cu soiuri diferite de struguri, iar vinul era produs în cantităţi mari. Vinul roman era cunoscut în lumea antică, fiind exportat în toate colţurile Imperiului Roman. 

Viticultura a continuat să fie o practică importantă în Imperiul Roman de Răsărit (sau Imperiul Bizantin), mai ales în regiunea Mării Egee. Vinul era produs în mod tradiţional şi folosit la ceremonii creştine, dar era comercializat şi în viaţa cotidiană. Producţia de vin era considerată o artă, soiurile de vin fiind clasificate în funcţie de calitate. 

Phys transmite că cercetătorii din Israel, conduşi de Universitatea din Tel Aviv, au descoperit că se practica viticultura la scară comercială în aşezările antice bizantine şi islamice timpurii, datate din secolele IV-IX.

Într-o lucrare publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences scrie că „ADN-ul antic din boabele de struguri ce s-au pierdut în deşertul din Munţii Negev atestă originea acestora din Grecia bizantină”. 

Săpăturile din Munţii Negev din sudul Israelului au descoperit că vechii cultivatori puteau produce în mod continuu o mare varietate de struguri într-un mediu arid de-a lungul secolelor.

Secvenţierea la nivelul genomului îmbogăţit şi datarea cu radiocarbon au fost folosite pentru a examina sâmburi de viţă de vie excavaţi în trei locuri.

SâmburiI au oferit indicii despre metodele antice de cultivare pentru a îmbunătăţi productivitatea agricolă într-un mediu ostil. 

S-a descoperit că un alt sâmburi are legătură cu un soi grecesc modern şi a fost legat de mai multe vinuri care au fost cândva comercializate în Imperiul Bizantin. Aceste descoperiri pun în lumină reţelele comerciale bizantine şi contribuţia genetică a soiurilor levantine la peisajul clasic din Marea Egee.

Autorii subliniază că dintre miile de soiuri de struguri de vinificaţie, doar 11 de origine europeană (Cabernet Sauvignon, Chasselas, Chardonnay, Grenache, Merlot, Monastrell, Pinot Noir, Riesling, Sauvignon Blanc, Syrah şi Ugni Blanc) acoperă mai mult de o treime din podgoriile producătoare de vin din întreaga lume.

Strugurii selecţionaţi sunt cultivaţi în zone geografice relativ înguste, în condiţii climatice dure, iar autorii studiului sugerează că producţia de vin poate rezista la încălzirea globală.

Soiurile cele mai rezistente sunt Syrah, Mourvèdre, Grenache, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Vermentino şi Carignan. 

Arabii produceau vin înante de apariţia Islamului, dar au continuat să consume alcool într-o cantitate limitată chiar şi după moartea Profetului Mahomed în 632 d.Hr.  

Consumul de alcool a fost interzis prin legea islamică Sharia la începutul secolului IX, dar a fost eliminat în totalitate pe parcurs, după un lung proces care a durat până în secolul al XII-lea, când şcoala hanafită a decretat interzicerea totală a alcoolului derivat din miere, grau, struguri, orz sau porumb.  

Coranul interzice alcoolul deoarece dăunează sănătăţii, duce la dependenţă şi poate perturba societatea. A fost dat un avertisment general pentru a interzice musulmanilor să participe la rugăciuni în stare de ebrietate (Coran, 4:43). 

Din cauza interdicţiilor religioase musulmane, producţia de vin era limitată doar la regiunile populate de creştini şi evrei. În aceste regiuni, producţia de struguri, stafide şi smochine a fost înfloritoare. 

Pe ASOR este o lucrare publicată despre producţia de vin în Regatul Latin al Ierusalimului în perioada cruciadelor (1095-1291).

Imigranţii europeni în Ţara Sfântă au fost nevoiţi să se adapteze şi să facă compromisuri cu privire la obiceiurile, tradiţiile şi preferinţele lor care au ajuns şi la nivel culinar. 

Comunităţile creştine cultivau viţa de vie  pentru struguri de masă, stafide şi miere de struguri. 

Înfiinţarea Regatului Latin al Ierusalimului a adus cu sine nevoia de a furniza vin pentru o populaţie creştină în creştere.

Mai multe zone au devenit centre de producţie ale soiurilor de struguri franţuzeşti: Iudeea, Samaria, Galileea, coasta Mediteranei şi Transiordania.