Viziunea îngustă a seismologilor japonezi înainte de 11 martie, criticată în revista Nature

Seismologul american Robert Geller, care predă la Universitatea din Tokyo, regretă că oamenii de ştiinţă ai Guvernului japonez erau fixaţi pe riscul unui cutremur puternic pe coasta de sud a Japoniei, ceea ce i-a împiedicat să vadă riscurile privind zona nord-estică, unde s-a produs seismul cu magnitudinea 9 la 11 martie.

Ei au îmbrăţişat ideea, care datează de mai multe decenii, potrivit căreia Japonia riscă un cutremur puternic pe coasta sa meridională. Hărţile cu „zonele seismice” care prezintă riscuri – Tokai, Tonankai şi Nankai – erau prezentate pe larg în timpul campaniilor publice.

Bazate pe teorii datând din anii ’60 şi ’70, „acestea induc în eroare publicul”, sugerând că un „seism cu magnitudinea 8 ar afecta sigur districtul Tokai într-un viitor apropiat”, afirmă Robert Geller.

Niciun seism grav nu s-a mai produs în aceste trei zone din 1975. Dimpotrivă, cutremurele care s-au soldat cu cel puţin zece morţi în Japonia s-au produs în zone unde probabilitatea unui seism era mică, argumentează el.

Dacă oamenii de ştiinţă ar fi analizat datele istorice care arată că valurile seismice au lovit de mai multe ori nord-estul Japoniei de-a lungul secolelor, seismul din 11 martie „ar fi fost uşor de «prevăzut» la modul general”, fără a se cunoaşte ora sau epicentrul acestuia, apreciază Geller.

Iar acest lucru ar fi putut fi luat în considerare în conceperea iniţială a centralei nucleare Fukushima Daiichi, adaugă el, invitând la abrogarea legii din 1978 privind contramăsurile ce trebuie luate în cazul unui seism puternic (LECA), ce se focalizează pe riscul din zona Tokai.

„A venit timpul să se spună direct publicului că seismele nu pot fi prevăzute, să se renunţe la sistemele de predicţie Tokai şi să se abroge LECA”, a declarat el. „Toată Japonia este în situaţie de risc seismic, iar starea actuală a seismologiei nu permite să se facă distincţie între nivelurile de risc în zone geografice particulare”, a conchis el.