În momentul în care presa americană a dezvăluit primele informaţii despre întrevederea lui Donald Trump jr, fiului cel mare al preşedintelui, cu avocata rusă Natalia Veselnitskaya, consilierii liderului de la Casa Albă au studiat modalităţile prin care ar putea răspunde la aceste dezvăluiri.
Aceştia au căzut de acord că fiul preşedintelui ar trebui să emită un comunicat în legătură cu întrevederea, iar informaţiile cuprinse în acest comunicat ar trebui să fie cât mai exacte pentru a se asigura că nu va fi necesar să le repudieze în cazul în care apar mai multe detalii.
Însă, câteva ore mai târziu, la intervenţia personală a preşedintelui, planul a fost schimbat. Pe data de 8 iulie, când se întorcea la Washington după summitul G20 de la Hamburg, Donald Trump a dictat o declaraţie în care Trump jr. afirma că a vorbit cu avocata rusă „în principal despre un program privind adopţia de copii ruşi”, potrivit mai multor persoane care au informaţii despre acest subiect. Comunicatul sublinia că subiectul întrevederii „nu era o chestiune de campanie în acel moment”.
În următoarele trei zile au fost dezvăluite mai multe detalii despre întrevedere, iar Donald Trump jr a recunoscut în cele din urmă că a acceptat să participe la întrevedere după ce a primit un email în care îi erau promise informaţii compromiţătoare despre Hillary Clinton, contracandidata tatălui său.
Jay Sekulow, un membru al echipei juridice a preşedintelui, a negat informaţiile publicate de cotidianul The Washington Post.
„Pe lângă faptul că nu au nicio consecinţă, relatările sunt dezinformate, inexacte şi lipsite de pertinenţă”, se afirmă în comunicatul dat publicităţii de Sekulow, informează agenţia de ştiri Reuters.
Reprezentanţii Casei Albe nu au dorit momentan să comenteze subiectul.
Pe de altă parte, David Sklansky, un profesor de drept penal de la Universitatea Stanford, a declarat că, în cazul în care se dovedesc reale, aceste informaţii ar putea servi într-un potenţial caz de obstrucţionare a justiţiei care să-l vizeze pe preşedinte.
Pentru un caz de obstrucţionare a justiţiei, legea federală prevede că procurorii trebuie să dovedească că o persoană a acţionat cu „intenţia de a corupe”. Un comunicat public înşelător poate fi folosit ca o dovadă a intenţiei de a corupe, a declarat profesorul universitar.