WSJ: Este timpul să punem capăt gândirii nerealiste despre înfrângerea Rusiei

Putin a rezistat celor mai bune eforturi ale Occidentului de a inversa invazia sa în Ucraina, iar puterea sa este fermă. SUA şi aliaţii săi au nevoie de o nouă strategie: reţinerea.

Urmărește

4928 afișări

În timp ce preşedintele rus Vladimir Putin se apropie de cea de-a doua aniversare a atacului său total asupra Ucrainei, încrederea sa în propria persoană este greu de neobservat. O contraofensivă ucraineană mult aşteptată nu a reuşit să obţină acel progres care ar da Kievului o mână de fier pentru a negocia. Tumultul din Orientul Mijlociu domină titlurile ziarelor, iar sprijinul bipartizan pentru Ucraina în SUA a fost bulversat de polarizarea şi disfuncţionalităţile din Congres, ca să nu mai vorbim de înclinaţiile pro-Putin ale candidatului republican la preşedinţia SUA, Donald Trump.

Un război de uzură

Putin are motive să creadă că timpul este de partea sa. Pe linia frontului, nu există indicii că Rusia pierde ceea ce a devenit un război de uzură. Economia rusă a fost zdruncinată, dar nu este complet distrusă. Controlul lui Putin asupra puterii a fost, în mod paradoxal, întărit în urma rebeliunii eşuate a lui Evgheni Prigojin din iunie. Sprijinul popular pentru război rămâne solid, iar sprijinul elitelor pentru Putin nu s-a fracturat.

Promisiunile oficialilor occidentali de revigorare a propriilor industrii de apărare s-au lovit de blocaje birocratice şi de blocaje în lanţul de aprovizionare. Între timp, sancţiunile şi controalele la export au împiedicat efortul de război al lui Putin mult mai puţin decât se aştepta. Fabricile ruseşti de apărare îşi intensifică producţia, iar fabricile moştenite de la sovietici depăşesc fabricile occidentale când vine vorba de articole foarte necesare, cum ar fi proiectilele de artilerie.

Tehnocraţii responsabili de conducerea economiei ruseşti s-au dovedit a fi rezistenţi, adaptabili şi plini de resurse. Preţurile ridicate ale petrolului, determinate în parte de cooperarea strânsă cu Arabia Saudită, umplu din nou visteria statului. Ucraina, în schimb, depinde în mare măsură de infuziile de bani din Occident, relatează Wall Street Journal.

De asemenea, Putin poate privi cu satisfacţie la bilanţul său în materie de politică externă. Investiţiile sale în relaţiile cheie au dat roade. China şi India au oferit un sprijin important pentru economia rusă prin creşterea importurilor de petrol rusesc şi de alte mărfuri. În loc să se îngrijoreze de pieţele pierdute în Europa de Vest sau de reticenţa Beijingului de a ignora sancţiunile SUA şi UE, Putin a decis că este mai avantajos pe termen scurt să devină pur şi simplu partenerul junior al Chinei în domeniul economic. Mărfurile din China reprezintă aproape 50% din importurile ruseşti, iar companiile energetice de top din Rusia sunt acum dependente de vânzările către China.

Chiar şi ţările vecine care au toate motivele să se teamă de tacticile agresive ale lui Putin, cum ar fi Armenia, Georgia, Kazahstan şi Kârgâzstan, au obţinut profituri grase prin faptul că au servit drept facilitatori ai eludării sancţiunilor şi ca puncte de transbordare pentru bunurile pe care Rusia obişnuia să le importe direct.

În ciuda punerii sub acuzare a lui Putin de către Curtea Penală Internaţională şi a numeroaselor dovezi ale crimelor de război sponsorizate de statul rus în Ucraina, acesta este încă îmbrăţişat în diferite părţi ale aşa-numitului "Sud global". Războiul din Ucraina are puţină importanţă pentru multe ţări care se irită la ceea ce percep ca fiind standarde duble din partea SUA şi a Europei sau o lipsă de implicare în probleme care le privesc.

Strategia lui Putin

Nimic din toate acestea nu ar trebui să vină ca o surpriză. Cu mai mult de şase luni înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei din februarie 2022, Putin a semnat o nouă Strategie de securitate naţională pentru Rusia. Principala idee principală a acelui document era de a pregăti ţara pentru o confruntare pe termen lung cu Occidentul. Astăzi, Putin poate spune naţiunii că strategia sa funcţionează.

Putin nu simte nicio presiune pentru a pune capăt războiului şi nici nu îşi face griji cu privire la capacitatea sa de a-l susţine mai mult sau mai puţin pe termen nelimitat. Pe măsură ce se apropie iarna, armata rusă a organizat propria ofensivă terestră limitată şi cu siguranţă va extinde atacurile cu rachete şi drone asupra oraşelor ucrainene, a centralelor electrice, a siturilor industriale şi a altor infrastructuri critice. Cel puţin, Putin se aşteaptă ca sprijinul american şi european pentru Ucraina să se risipească, ca ucrainenii să se plictisească de teroarea şi distrugerile nesfârşite care le sunt provocate şi ca o combinaţie a celor două să-i permită să dicteze termenii unui acord pentru a pune capăt războiului şi a revendica victoria. Din punctul său de vedere, persoana ideală pentru a pune la cale un astfel de acord este Donald Trump, dacă se va întoarce la Casa Albă în ianuarie 2025.

Liderul rus este pregătit să folosească toate armele pe care le are la dispoziţie pentru a câştiga războiul din Ucraina. Controlul armelor nucleare şi securitatea europeană sunt acum ostatice ale insistenţei Rusiei ca Occidentul să pună capăt sprijinului său pentru Ucraina. Ceea ce a mai rămas din cadrul de control al armelor din epoca Războiului Rece va dispărea complet în 2026 şi există un risc tot mai mare de a se declanşa o cursă imprevizibilă a armelor nucleare în trei direcţii între SUA, Rusia şi China. Putin va folosi fiecare problemă globală şi regională - fie că este vorba de războiul dintre Israel şi Gaza, de securitatea alimentară sau de acţiunea climatică - ca pârghie pentru a câştiga războiul împotriva Ucrainei şi a Occidentului.

Luate împreună, această stare de lucruri reprezintă o provocare fără precedent pentru liderii occidentali. Washingtonul şi aliaţii săi au fost remarcabil de eficienţi în abordarea celor mai urgente aspecte ale acestei probleme: împiedicarea colapsului Ucrainei, menţinerea unei aprovizionări bune cu arme avansate şi informaţii în timp real şi conceperea de sancţiuni împotriva Rusiei.

Dar acum este momentul să trecem la o strategie pe termen lung care să crească şi să menţină presiunea asupra regimului ticălos de la Kremlin. Nu trebuie să ne facem iluzii că orice combinaţie posibilă de măsuri pe termen scurt va fi suficientă pentru a-l forţa pe Putin să renunţe la războiul său.

Gândire nerealistă

Ceea ce liderii occidentali, în mod evident, nu au făcut este să se pună la nivelul publicului lor cu privire la natura durabilă a ameninţării din partea unei Rusii revizioniste şi încurajate. Ei s-au complăcut de prea multe ori în gândirea magică - mizând pe sancţiuni, pe o contraofensivă ucraineană de succes sau pe transferul de noi tipuri de arme pentru a forţa Kremlinul să vină la masa negocierilor. Sau au sperat să îl vadă pe Putin răsturnat printr-o lovitură de stat.

În timpul Războiului Rece, gânditorii politicii externe americane nu au pariat pe o schimbare bruscă de opinie a Kremlinului sau pe prăbuşirea peste noapte a sistemului sovietic. În schimb, ei şi-au pus încrederea într-o viziune pe termen lung de a rezista unui regim periculos şi de a face investiţiile necesare în apărarea naţională şi în capacităţile militare ale alianţelor noastre - o politică, în formularea clasică a lui George Kennan, de "limitare răbdătoare, dar fermă şi vigilentă a tendinţelor expansive ale Rusiei".

O politică de reţinere ar însemna astăzi continuarea sancţiunilor occidentale, izolarea diplomatică a Rusiei, împiedicarea Kremlinului de a se amesteca în propria noastră politică internă şi consolidarea capacităţilor de descurajare şi apărare ale NATO, inclusiv reinvestirea susţinută a SUA şi a Europei în baza noastră industrială de apărare. Aceasta ar însemna, de asemenea, atenuarea tuturor pagubelor - diplomatice, informaţionale, militare şi economice - provocate de războiul lui Putin.

Un joc fără rost

Aceasta nu înseamnă că America ar trebui să lupte din nou în Războiul Rece. Îmbarcarea într-o competiţie globală cu Kremlinul nu ar fi o investiţie înţeleaptă a prestigiului sau a resurselor SUA. I-ar trimite la un joc fără rost, de tip "cioc-cioc-cioc", împotriva tuturor manifestărilor influenţei ruseşti. Rusia lui Putin are prea puţin din puterea dură sau din atracţia ideologică care a făcut ca Uniunea Sovietică să fie atât de influentă în diferite părţi ale lumii.

În plus, circumstanţele de astăzi sunt foarte diferite de ameninţarea sovietică. Europa nu mai este pustiul devastat care a fost după cel de-al Doilea Război Mondial. NATO a primit doi noi membri, Finlanda şi Suedia. Putin este redus la a bate la uşi în locuri precum Beijing, Teheran şi Phenian. Proverbiala corelaţie de forţe s-a înclinat decisiv împotriva Rusiei.

Cel mai important, împotriva tuturor previziunilor, Ucraina a rezistat atacului rusesc. În mai puţin de doi ani, armata ucraineană a redus la pulbere un întreg deceniu de modernizare militară rusă. Menţinerea Ucrainei în luptă şi aprovizionarea acesteia cu arme şi muniţii, aşa cum a promis preşedintele Biden într-un discurs din 19 octombrie, nu este o acţiune de caritate, ci elementul cel mai urgent - şi eficient din punct de vedere al costurilor - al strategiei occidentale.

Nu mai puţin crucial este ca Ucraina să fie ajutată să navigheze spre locul său de drept în Europa. Nicio ţară post-comunistă din Europa nu a trecut prin ceea ce trece acum Ucraina. Reconstrucţia ţării va fi o întreprindere generaţională nu doar pentru poporul său, ci şi pentru numeroşii săi prieteni, parteneri şi aliaţi.

Beneficiul îndoielii

Menţinerea coeziunii şi a hotărârii în rândul aliaţilor occidentali va fi esenţială pentru liderii de pe ambele maluri ale Atlanticului. Kremlinul a stăpânit de mult timp arta de a provoca disensiuni între SUA şi aliaţii săi. Din nefericire, perspectiva unei eventuale ieşiri din scenă a lui Putin stârneşte deja discuţii despre o nouă deschidere strategică pentru Rusia, care ar putea cumva să atragă Moscova departe de îmbrăţişarea Chinei.

Dar ar trebui să fim extrem de precauţi în a acorda oricărei noi conduceri de la Kremlin beneficiul îndoielii. Fostul preşedinte Reagan a avut nevoie de multă convingere înainte de a simţi că Mihail Gorbaciov era diferit de predecesorii săi sovietici. Această provocare este acum mult mai dificilă, având în vedere că oricine l-ar înlocui pe Putin ar trebui să pună capăt războiului şi să se angajeze cu Kievul în negocieri reale şi serioase.

SUA şi aliaţii săi trebuie să fie clari cu privire la natura pe termen lung a acestui demers. Este puţin probabil ca sfârşitul războiului, indiferent când se va întâmpla, să potolească confruntarea dintre Rusia şi restul Europei. Ucrainenii şi prietenii lor doresc, pe bună dreptate, să vadă apariţia unei Ucraine prospere şi independente, care să fie sigură şi pe deplin integrată în viaţa politică şi economică a continentului. Putin şi succesorii săi ar vedea acest lucru ca pe o înfrângere finală a Rusiei. Ei vor face tot ce le stă în putere pentru a o împiedica.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria externe

Citește pe alephnews.ro: FastGlioma ajută neurochirurgii în detectarea tumorilor reziduale. Cum funcționează sistemul cu Inteligență Artificială

Citește pe www.zf.ro: Încă o insolvenţă zguduie piaţa: Unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti a cedat şi a intrat în insolvenţă

Citește pe www.zf.ro: Black Friday-ul care sparge toate recordurile. Cum s-a ajuns aici

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: rusia,; infrangere,; wsj,; vladimir putin,; ucraina,; sua,; occident,; strategie

Răspunde pe site-urile Aleph News, Mediafax, Ziarul Financiar și pe paginile noastre de social media - ȘTIU și Aleph News. Vezi răspunsul la Știu, de la ora 19.55, Aleph News.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.