Zece ani de la invazia SUA în Irak: Locuitorii din regiunea natală a lui Saddam Hussein regretă epoca fostului dictator

"Este natural să fim mândri" de Saddam Hussein, afirmă Um Sara. "El conducea ţara fără probleme, indiferent de circumstanţe", adaugă această locuitoare de la Tikrit, un oraş aflat în apropiere de satul natal al lui Saddam Hussein şi la 160 de kilometri nord de Bagdad.

La Bagdad, legături cu Saddam şi regimul său pot pune capăt carierei unui politician. Însă, la Tikrit, numeroşi locuitori sunt ataşaţi de fostul preşedinte, îndepărtat de la putere în 2003, în urma invaziei americane, şi executat în decembrie 2006.

Acest ataşament se explică mai ales prin faptul că oraşul era deosebit de "răsfăţat" de către fostul dictator.

"Saddam ne-a ajutat mult, este normal să fim ataşaţi de el, aşa cum alţii pot fi ataşaţi faţă de Charles de Gaulle", apreciază Abu Husein.

Deşi în timpul lui Saddam Hussein serviciile publice constituiau un eşec, regimul a introdus un sistem de subvenţii care permitea celor mai săraci să se hrănească, în profida embargoului impus de către comunitatea internaţională.

În prezent, numeroşi irakieni sunt afectaţi de o lipsă cruntă de infrastructuri şi servicii de bază, fiind, de asemenea, lipsiţi de electricitate şi apă potabilă. Şomajul a rămas la un nivel ridicat, corupţia este generalizată, iar anumiţi cetăţeni sunt dezamăgiţi de politicienii aleşi.

Citeşte şi: CRONOLOGIE: Principalele evenimente din Irak după 2003

"Ţara noastră nu s-a schimbat şi nu s-a dezvoltat în aceşti ultimi zece ani", deplânge Khaled Jamal, un ceasornicar de la Tikrit.

Numeroase dificultăţi cu care se confruntă irakienii, "ne fac să îl iubim pe Saddam", declară Ines. "Ne fac să fim mândri de el şi să regretăm epoca sa", adaugă această învăţătoare, în vârstă de 37 de ani.

Confesionalism

Un militant Baas, un partid cu o doctrină socialistă interzis în prezent, Saddam Hussein participă la o lovitură de stat care aduce formaţiunea sa la putere în 1968, după care preia conducerea ţării, în 1979.

Un promotor al panarabismului laic, el se ridică împtriva Republicii islamice Iran, cu care poartă un război sângeros în perioada 1980-1988.

El "avea o personalitate puternică, impunea atât în ţară, cât şi în străinătate", afirmă Abu Husein.

Fără să tolereze vreo disidenţă şi multiplicând epurările, el este considerat vinovat de campania militară Anfal împotriva unor sate kurde, soldată cu 180.000 de morţi, dar şi de eliminarea a aproximativ 100.000 de persoane care s-au ridicat împotriva regimului său, după Războiul din Golf, în 1991.

În pofida acestor lucruri, unii îi sunt recunoscători pentru că a reuşit să menţină o stabilitate a ţării şi îşi amintesc de perioada de dinainte de invazia americană, când monopolul asupra violenţei era deţinut de forţele de securitate.

În prezent, în contextul în care violenţele s-au mai diminuat, după încheierea conflictului interconfesional din perioada 2006-2008 care s-a soldat cu zeci de mii de morţi, atentate continuă să aibă loc zilnic.

Insurgenţi sunniţi, în special cei din cadrul Al-Qaida, vizează în mod frecvent comunitatea şiită şi forţele de securitate.

În perioada lui Saddam "nu exista sectarism", afirmă jamal. "Însă, în prezent, prima întrebarea care îşi este adresată atunci când te întâlneşti cu cineva este dacă eşti sunnit sau şiit", deplânge el.