Recuperarea după COVID, esenţială pentru a evita sechelele pulmonare. De ce e importantă monitorizarea pacienţilor după vindecare

 

Medicii atrag atenţia că cei mai mulţi dintre pacienţi prezintă similitudini cu recuperarea după pneumonie acută sau sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS), în care lichidul se acumulează în plămâni. Tipul de pneumonie adesea asociat cu COVID-19 poate provoca leziuni de lungă durată micilor saci de aer (alveole) din plămâni. Ţesutul cicatrical rezultat poate duce la probleme de respiraţie pe termen mediu şi lung. Din acest motiv, monitorizarea imagistică a celor care s-au vindecat de COVID-19 este esenţială. 

 

 “Este recunoscut potenţialul de cronicizare al unor modificări inflamator-infecţioase care apar din cauza infecţiei cu SARS-CoV-2. Diagnosticul optim al sechelelor şi evaluarea extensiei acestora revine examinării Computer Tomograf. Modificări reziduale, sechelare, apar, în general, la pacienţii care au manifestat forme medii şi severe de boală şi constau în zone de fibroză interstiţială cu extensie variabilă, cu topografie predilect periferică, în segmente pulmonare posterioare, asociată sau nu cu dilatare prin tracţiune a bronhiilor. Totuşi, societăţile medicale nu recomandă de rutină efectuarea examinării radiologice/ CT post-infecţie COVID, testele imagistice fiind sugerate pacienţilor cu disfuncţie respiratorie reziduală. Monitorizarea imagistică post-COVID pe termen mediu şi lung este utilă, dar trebuie recomandată de către medicul specialist”, explică doctorul Ofelia Niţă, medic primar Radiologie şi Imagistică medicală în cadrul MedLife. 

 

Mai mult, medicii au observat afectări pulmonare serioase chiar şi în cazul pacienţilor care au făcut o formă uşoară a bolii.  Medicii încă studiază dacă aceste efecte sunt permanente sau s-ar putea vindeca în timp.

 

 

Obiectivele monitorizării acestor pacienţi sunt acelea de a identifica complicaţiile după externare, pe termen scurt sau lung. Tusea şi dispneea apar încă de la începutul infecţiei cu noul coronavirus. Apariţia lor denotă faptul că virusul a coborât din tractul respirator superior în cel inferior.

 

Aceste simptome sunt cele mai persistente şi sunt dominante şi în sindromul post-COVID. Sunt o serie de manifestări pe care medicii le-au detectat la pacienţii externaţi, cum ar fi:  simptome respiratorii, anomalii obiective ale probelor funcţionale respiratorii, pneumonie în organizare - care nu înseamnă pneumonia cu care suntem noi obişnuiţi, ci este un fenomen de bronşiolită obliterantă cu pneumonie în organizare şi este precursorul fibrozei pulmonare, fibroză pulmonară, bronşiectazii sau boală pulmonară vasculară.

 

De departe, cele mai grave complicaţii sunt fibroza pulmonară şi boala vasculară pulmonară. 

 

“Datorită implicării primare a sistemului respirator, tomografia computerizată toracică (CT) este considerată ca fiind cea mai sensibilă metodă imagistică de diagnostic şi de monitorizare a afectării pulmonare asociate infecţiei cu virus SARS-CoV-2. Manifestarea imagistică a acestei pneumonii virale este nespecifică, dar cu anumite caracteristici şi cu localizare înalt sugestivă etiologic. Cel mai frecvent şi cel mai timpuriu model, cu incidenţa >70% din cazuri este reprezentat prin opacitatea de tip “sticlă mată”, la început unifocală, dar frecvent rapid progresivă spre un pattern multifocal, bilateral şi periferic, cu predilecţie pentru câmpurile pulmonare posterioare şi bazale”, arată specialista.

 

Cu incidenţă intermediară pot să apară:

 

 

 

Articolul face parte din campania MedLife Facem România bine