Gândurile lui Cristoiu: Două instituţii care nu s-au lăsat şantajate de regimul Iohannis: CCR şi Avocatul Poporului

Ion Cristoiu remarcă rapiditatea cu care judecătorii CCR au dat verdictul în cazul sesizării Avocatului Poporului, Renate Weber, privind Decretele-Legi emise de Klaus Iohannis pe perioada stării de urgenţă şi prevederile OUG 34/2020 privind amenzile pentru încălcarea măsurilor de siguranţă sanitară în timpul epidemiei de coronavirus.

Jurnalistul califică drept istoric verdictul CCR în acest caz, iar argumentele sale pornesc de la observaţia că, odată cu declanşarea pandemiei, oamenii au experimentat o premieră, pericolul îmbolnăvirii fiind un excelent pretext pentru politicieni de a îngrădi drepturile omului.

Ion Cristoiu subliniază că şi în România, declanşarea Crizei a însemnat şi punerea la îndoială chiar a democraţiei, cu intimdarea presei, a Parlamentului, Opoziţiei, pentru a sufoca din faşă orice tentativă de semnalare a abuzurilor stării de urgenţă.

Jurnalistul arată însă că au fost şi instituţii care au rezistat presiunilor antidemocratice exercitate cu ajutorul manipulării opiniei publice: Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională.

Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

"Un Comunicat primit pe 16 aprilie 2020 de întreaga presă ne informa că <Joi, 16 aprilie 2020, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 9, art. 14 lit. c1) – f) şi art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, în ansamblul său>.

Conţinutul acestei sesizări, destul de bogat şi destul de complicat pentru cetăţenii mai puţin dispuşi să-şi bată capul cu chestiuni juridice, a fost prezentat pe scurt de Renate Weber într-un interviu acordat mie chiar pe 16 aprilie 2020 în cadrul rubricii cristoiuTv de pe cristoiublog.ro. Sesizarea se referă la faptul că prin cele două Decrete – unul de instituire şi altul de prelungire a stării de urgenţă – practic preşedintele României a emis Decrete-Legi, fapt anticonstituţional, deoarece preşedintelui îi e interzisă prerogativa de a face Legi, prerogativă aparţinînd Parlamentului şi prin OUG Guvernului. În acelaşi document CCR era atenţionată şi în legătură cu o prevedere din OUG din aprilie 2020 prin care Guvernul stabilea contravenţiile înfricoşătoare din timpul Crizei de Pandemie.

Miercuri, 6 mai 2020, CCR a judecat (a se observa celeritatea) Sesizarea Avocatului Poporului şi a declarat neconstituţionale Decretele-Legi emise de Klaus Iohannis şi prevederile privind amenzile.

Nu mă voi ocupa de implicaţiile juridice ale deciziilor luate de CCR miercuri, 6 mai 2020. Despre ele am scris mai multe comentarii la rubrica Gîndurile lui Cristoiu de pe cristoiublog.ro dedicate iniţiativei avute de Avocatul Poporului.

Nu mă voi ocupa nici de reacţiile liderilor PNL la deciziile CCR. Printre altele, una neghioabă, a lui Ludovic Orban, care se declară şocat, şi una bădărănească, huliganică chiar, a lui Rareş Bogdan. Aprecierea Deciziilor CCR în funcţie de interesul de partid e o constanţă a României din ultima vreme. Reafirm aici opinia că politicienilor, mai ales a celor aflaţi la putere, să li se interzică atacarea în public a deciziilor CCR. Ştiu că instituţia, alcătuită din oameni, nu-i perfectă. Democraţia funcţionează însă după principiul respectării oricărei instituţii democratice, principiu vital pentru supravieţuirea statului de drept.

Aş vrea să mă refer la semnificaţia momentului întruchipat de decizia CCR de miercuri, 6 mai 2020. În două intervenţii la televiziuni (una la emisiunea lui Adrian Ursu de la Antena 3 şi alta la emisiunea lui Ionuţ Cristache de la TVR) n-am şovăit să proclam momentul de miercuri drept unul istoric.

De ce istoric? Se vor întreba şi pe bună dreptate mulţi cititori. În definitiv, ar putea replica aceştia, din punct de vedere al statului de drept nu s-a întîmplat altceva decît un exerciţiu obişnuit. Avocatul Poporului a sesizat CCR în legătură cu neconstituţionalitatea unor legi, iar CCR a dat dreptate în mare parte instituţiei. Astfel de momente s-au petrecut şi se vor mai petrece mult timp de acum încolo, evident cîtă vreme România va rămîne o democraţie.

Calificativul de istoric e dat de mine în urma raportării la context a deciziei CCR.

Am mai scris şi am mai spus că România, asemenea tuturor statelor democratice ale Lumii de azi, a exersat în premieră o realitate dată de un Pericol pentru cetăţenii săi. De-a lungul Istoriei, existenţa unui Pericol, nu de puţine ori supradimensionat prin manipulare, a fost un excelent pretext pentru politicieni de a îngrădi drepturile omului. Şi politicienii au îngrădit drepturile omului, au făcut exerciţii de dictatură în plină democraţie, fără a stîrni nu revolta, dar nici măcar supărarea cetăţenilor. Ba mai mult, înfricoşaţi de manipularea mediatică, toţi cetăţenii au fost în astfel de împrejurări fericiţi că li se încalcă drepturile. Mulţi au cerut mai multe îngrădiri. E un fenomen întîlnit în istoria modernă în cazul ascensiunii fascismului şi comunismului. Pentru fascişti Pericolul era întruchipat de evrei, de masonerie şi chiar de democraţie. Pentru comunişti, de duşmanul de clasă.

Declanşarea Crizei Coronavirus a însemnat şi în România limitarea de către regim a libertăţilor individuale. Dar nu numai atît. Declanşarea Crizei a însemnat şi punerea la îndoială a chiar democraţiei. Repet, în aplauzele Poporului. În acest context, multe instituţii ale statului de drept din România – presa, parlamentul, Opoziţia s-au trezit intimidate de fericirea Poporului de a fi călărit în chip antidemocratic. A semnala abuzurile Puterii, emiterea unor documente neconstituţionale, crearea cadrului pentru furt din avutul statului, a denunţa cenzurarea presei au devenit în România un act de curaj. Prin sesizarea CCR pe 16 aprilie 2020, Avocatul poporului şi prin decizia de miercuri, 6 mai 2020, CCR au demonstrat că sînt instituţiile care nu se lasă şantajate de manipularea opiniei publice în favoarea exerciţiilor antidemocratice. Riscînd să fie calomniate, ameninţate de politrucii puterii, de presa Miluită, de maşinăria Serviciilor de pe reţelele sociale, cele două instituţii au atacat deciziile prin care regimul Iohannis folosind drept pretext pericolul Coronavirus s-au dedat la un exerciţiu de dictatură. Un asemenea fapt nu poate fi decît salutat drept concretizarea învăţăturii că Nasc şi în România lui Coronavirus adepţi curajoşi ai democraţiei. Ai democraţiei pe care n-o poate pune la îndoială nici măcar Apocalipsa."