Gândurile lui Cristoiu: Klaus Iohannis parcă face reclamă la sacouri, nu dă impresia de siguranţă / “De armată va fi nevoie în legătură cu dezordinea socială. S-au întors şi cei care furau, cerşeau”

Jurnalistul Ion Cristoiu spune că şeful statului este un om de imagine şi nu inspiră încredere, motiv pentru care oamenii se bazează pe specialişti precum Raed Arafat sau Streinu Cercel. Jurnalistul a afirmat în emisiunea "Gândurile lu Cristoiu" că va fi nevoie de armată în legătură cu dezordinea socială.

Redăm ideile principale:

-Pe locul 4 în top este preşedintele, normal ar fi să fie pe primul loc, fiind numărul 1 din România, cu multe prerogative ca să fie comandant suprem în bătălia cu coronavirusul. Nu este. Explicaţia este destul de interesantă: Raed Arafat impresionează prin siguranţă, nu prin profesionalism, că oricum nu multă lume înţelege ce spune el. Siguranţa este dată de competenţe, că dacă nu eşti competent, e clar că eşti nesigur. El transmite această imagine de siguranţă.

-E verificată în războaie chestiunea: erau două categorii de comandanţi- cei care pe vremuri de pace erau urâţi de subordonaţi pentru că erau autoritari şi care în timp de război erau cei mai iubiţi pentru că îţi ofereau garanţia că nu mori. A doua categorie: cei iubiţi pe vreme de pace, în război nu inspirau siguranţa.

-Trebuie să fii înnăscut să fii conducător. Din nenorocire, nici Klaus Iohannis şi nici Ludovic Orban nu emit această impresie de siguranţă. Îmi spunea cineva, făcea o comparaţie, Klaus Iohannis parcă face reclamă la sacouri, bibilit are grijă, îi spun consilierii să se uite în dreapta, în stânga, dar nu emite acea forţă. E sigur că românii, după ce l-au votat de două ori, l-au mirosit acum. E om de imagine, făcut în laborator, făcut comercial, se vede la confruntarea cu războiul.

-La Ludovic Orban este o glumă să îi ceri să ne inspire încredere, el poate să ne cânte la mandolină, să facă curte cucoanelor la sindrofii, să ne pună în pahare, dar la nivel de încredere nu o face.

-Armata lasă această impresie că a preluat Suceava, de maşinărie, acum ne dăm seama cu toţii, am scris că ar fi fost un extraordinar prilej dacă preşedintele Iohannis nu ar fi vrut anticipate şi la un moment dat l-ar fi înlocuit pe dl Ciucă, fost şef de stat major ca ministru tehnocrat şi probabil că noi am fi ieşit mult mai bine din criză cu acel guvern. Nu armata de pe străzi, aia a fost o prostie.

-De armată va fi nevoie în perioada următoare în legătură cu dezordinea socială. A venit o mare parte din lepra societăţii Occidentale, românii care erau acolo, ei sunt şi ăştia care cerşeau, furau. Paradoxul este că sunt cei mai mari purtători de viruşi pentru că la Paris, Milano, ei lucrau în aglomeraţii, că nu furau portofele decât în aglomeraţii. Ei sunt şi rebeli, dar în curând nu vor avea ce să consume şi vom avea probleme cu ei, atunci ar trebui probabil patrule ale Armatei în zone rău famate. Vor avea şi oamenii normali probleme cu ei. Ei nu au reticenţe să îi jefuiască. Cred că atenţia autorităţilor trebuie să se îndrepte şi către bătrânii singuri, aceste bande se vor da de la Poştă, de la ONG-uri şi dacă se va sparge o casă, vecinii nu vor avea curaj să sară pentru că iau coronavirus.

-Această criză a izbucnit în China, a venit în Italia, când a fost internat primul suspect de la Gorj, cred că atunci era momentul să facem rost de măşti, de teste, de echipamente, nu am făcut. Am pierdut luni întregi cu jocuri de-a anticipatele şi nu s-au luat măsuri.

-Încă o greşeală a fost imitarea paşilor făcuţi de Occident. Italienii, de exemplu, iar noi i-am imitat, primele infectări-izoleta, duşi la spital, s-a cheltuit enorm atunci. Era nevoie de spectacol al lui Raed Arafat- 4 inşi, Salvare. Nu era nevoie la marea lor majoritate, deoarece nu erau cu simptome majore, dar am luat asta de la italieni, la un număr mic -oamenii se interneză- o imbecilitate, creşte numărul- o parte nu se internează. Dacă nu eram imitatori ai Occidentului şi eram atenţi la experienţa nefastă din Italia, care a ajuns la concluzia că a fost o prostie în sensul că s-au cheltuit bani pentru ceva ce nu era nevoie.