Este timpul pentru pasa Hail Mary a lui Putin

Alexander Dvornikov nu este chiar un nume cunoscut, însă ar putea deveni în curând. Este generalul rus pe care preşedintele Vladimir Putin l-a pus să se ocupe de războiul din Ucraina, după ceea ce poate fi numit cel puţin un început dezamăgitor pentru Moscova. Dvornikov este cel care a salvat campania militară rusă din Siria, iar Kremlinul speră că acesta va avea un succes similar în Europa.

În Siria, Dvornikov a înţeles că Rusia se lupta cu o forţă de infanterie împrăştiată, care avea legături puternice cu populaţia din zonele în care lupta, aşa că a iniţiat un război asupra acelor populaţii, concentrându-şi resursele nu pe luptători, ci pe prietenii şi familiile acestora. A vrut să îi înspăimânteze şi, prin urmare, să îşi dorească să încheie războiul. Într-o formă mai puţin sensibilă, Dvornikov a desfăşurat ucideri în masă, o măsură care a avut intenţia de a salva vieţile ruşilor şi de a intimida alte populaţii, forţându-le, astfel, să nu se implice în luptă. Putin l-a numit pe el pentru reputaţia sa şi capacitatea de a conduce şi masacra.

Siria şi Ucraina diferă sub un aspect esenţial: sirienii nu aveau un sprijin extern. Ucrainenii au NATO. Până acum, NATO a fost parte a războiului economic împotriva Rusiei şi o sursă de arme pentru ucraineni. Nu a depăşit în mod direct, pe faţă, limita spre o intervenţie la scară largă. Dvornikov ar putea schimba acest lucru.

Membrii NATO au spus clar că nu vor interveni direct, însă pe măsură ce atrocităţile se intensifică şi presiunea de a lua măsuri creşte. Cetăţenii celor mai multe state NATO se opun intervenţiei, însă după câteva situaţii ca cele din Bucea părerile lor s-ar putea schimba. Iar SUA nu sunt atât de departe.

Numirea lui Dvornikov pentru a salva situaţia este o pasă de tip Hail Mary. Însă se pierde esenţialul. Chiar dacă brutalitatea lui Dvornikov ar putea cumva restabili pacea în Ucraina, va convinge restul lumii să menţină sancţiunile şi efectele economice zdrobitoare. Războiul economic este pornit de o coaliţie globală enormă. Rusia nu avea o economie puternică înainte de război, însă există informaţii potrivit cărora PIB-ul Rusiei se contractă cu 50% acum. Acest lucru ar putea fi exagerat, însă cu siguranţă lucrurile nu merg bine. Victoria Rusiei în Ucraina nu ar soluţiona această problemă. Nu ar face decât să o agraveze.

Cu Dvornikov responsabil de Ucraina, Rusia trebuie să treacă de la o pasă Hail Mary la una şi mai mare. Singura modalitate de a câştiga în Ucraina şi de a scăpa de sancţiuni este crearea unei baze pentru negocieri şi concesii reciproce. Pentru a face asta, Rusia trebuie să aibă o bază care să facă Occidentul să abandoneze regimul sancţiunilor – adică să aibă ceva de oferit la schimb. Rusia nu poate impune sancţiuni economice echivalente şi nici nu poate căpăta simpatie pentru Rusia. Astfel, rămâne cu o singură opţiune: să ameninţe economiile occidentale prin ameninţarea sistemului comercial.

Acest lucru necesită o soluţe militară. Rusia are peste 20 de submarine din clasa Kilo, submarine cu motoare diesel care nu au raza de acţiune sau rezistenţa submarinelor nucleare, însă pot transporta torpile şi rachete de croazieră, asta însemnând că pot fi lansate de la distanţă. Există câteva „puncte de sufocare” a Occidentului – Strâmtoarea Danemarcei, Strâmtoarea Gibraltar şi Golful Mexic sunt doar câteva dintre acestea. O lovitură demonstrativă ar închide comerţul şi ar duce la creşterea ratelor de asigurare, în timp ce forţele navale ar încerca să afle amploarea desfăşurării şi a ţintei. Obiectivul ruşilor ar fi să îşi arate prezenţa, să distrugă linia de contact şi să evadeze. Încertitudinea ar ameninţa comerţul.

Bineînţeles, aceasta ar fi ultima pasă de tip Hail Mary şi este una despre care scriu pentru că pentru mine este o îngrijorare de la orice stat ostil care vrea să-şi îmbunătăţească poziţia de negociere cu SUA (sau orice alt stat comercial). În cele mai multe dintre cazuri, aceasta este o strategie ciudată. Este ciudată şi aici. Obiectivul Rusiei ar putea fi victoria în Ucraina, însă acest lucru nu ar rezolva problema sa fundamentală. Poate ajunge la negocieri ecoomice cu avantaje, iar în acest moment nu are avantaje economice. Singura sa rezolvare ar fi transformarea acestui lucru într-o pârghie militară. Având în vedere puterea forţelor navale ale SUA şi NATO, aceasta este o speranţă disperată, aşa cum este şi numirea lui Dvornikov. Alegerile bune se sfârşesc.

Cred că Putin luptă, în cele din urmă, pentru supravieţuirea sa politică, iar acest lucru îl împinge să dea pase de tip Hail Mary. Întrucât nu se va retrage, aceasta este o alegere riscantă şi extremă. Însă pare să favorizeze aceste alegeri momentan – poate are şi motive întemeiate. 

Dr. George Friedman este fondatorul şi preşedintele companiei Geopolitical Futures (GPF) şi fondatorul agenţiei de analize Stratfor, pe care a condus-o până în anul 2015. Totodată, George Friedman este autorul a numeroase lucrări pe teme de geopolitică, inclusiv „Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI” (inclusă pe lista de bestselleruri a NYT).