Gimnasta Simone Biles: „Sufăr de twisties”. Este sindromul pierderii orientării în spaţiu

Retrasă din concursul pe echipe, Simone Biles a vorbit despre probleme sale medicale. 

„Demonii” care au oprit-o au un nume: „twisties”. Ce sunt? Blocaje mentale bruşte care determină pierderea orientării în spaţiu, când se efectuează exerciţii aeriene. Un fel de pierdere a conştientizării corpului, o plutire în spaţiu fără puncte de referinţă. Este o posibilă consecinţă neurofiziologică a suferinţei psihologice.

În săritura efectuată în perspectiva concursului pe echipe de marţi, Simone a încercat un salt înapoi cu două răsuciri şi jumătate, un „Amânar foarte dificil şi periculos” (n.r. – exerciţiu făcut celebru de românca Simona Amânar), de obicei unul dintre punctele sale forte, aproape banale pentru ea. Nu l-a reuşit, a aterizat prost, departe de perfecţiunea obişnuită.

Revista britanică FourFourTwo a actualizat topul celor mai buni fotbaliști din lume

Control judiciar pentru cei 3 tineri cercetați după violențele de la meciul dintre U Cluj şi CFR

În timpul săriturii, pare să-şi fi pierdut poziţia. Prin urmare, a ieşit un „twistie”. „Nu am înţeles ce s-a întâmplat, nu ştiam unde mă aflu în aer”, a spus Simone, la o conferinţă de presă. Cei din staff au completat: „Am fost şocaţi când am înţeles ce se întâmplă”.

Fenomenul de „pierdere a sensului spaţiului” este complex, a explicat pentru AFP un antrenor francez „şi este greu de rezolvat”. Şi, mai presus de toate, poate fi „accentuat de presiune”. Gimnasta „alunecă în teama de a nu se pierde” şi astfel se poate răni grav. De asemenea, se manifestă în sporturi precum golf şi atletism.

„Nu ai absolut niciun control asupra corpului tău şi a ceea ce face acesta în spaţiu. Este nevoie de echipament specific şi timp pentru a o depăşi”, a explicat gimnasta Aleah Finnegan pentru The Guardian.

„În 2016, am câştigat o săritură de bronz, dar pentru a face acest lucru a trebuit să mă confrunt cu twisties”, a spus elveţianca Giulia Steingruber, specialistă în sărituri, într-un documentar. „Mă învârteam şi nu mai ştiam unde mă aflam: era oribil, un sentiment de goliciune. Am găsit o referinţă doar când am lovit pământul”, a mai afirmat aceasta.