New York Times prezintă pe amplu povestea Larisei Iordache, gimnasta care ar putea recupera gloria de odinioară

Amândoi stăteau pe podiumul campionatelor mondiale din China pentru a-şi primi medaliile - aur pentru Biles, argint pentru Iordache - când albina a venit la buchetul lui Biles. Iordache i-a atras atenţia, iar Biles, ţipând, a aruncat buchetul şi a fugit spre Iordache ca şi când ar fi căutat protecţie. Albina a zburat.

Dar clipul, care a fost vizionat de peste trei milioane de ori, a arătat ceva mai mult decât o scenă amuzantă. A surprins-o pe cea care, şapte ani mai târziu, este cea mai capabilă să o învingă pe Biles într-o competiţie internaţională.

Iordache, în vârstă de 18 ani la momentul filmării, şi care purta aproape singură pe umeri moştenirea gimnasticii româneşti, a reuşit o performanţă remarcabilă în acea zi - una care i-ar fi premis să câştige într-o altă epocă, relatează New York Times.

Au existat speranţe că ar putea să o învingă pe Biles în anul următor, în 2015. Pentru cea mai talentată gimnastă din generaţia sa, părea un obiectiv rezonabil.

În schimb, accidentările au făcut-o să rateze fiecare moment crucial, iar Biles a devenit imbatabilă. Iar de curând, anul trecut, cariera de gimnastă a lui Iordache părea să fi atins punctul culminant pe podiumul din Nanning, China, cu la doar 0,466 puncte de aur.

Înainte ca Biles să apară, Nadia Comăneci a fost gimnasta cu care au concurat cei mai buni - şi la fel a fost şi în cazul Larisei Iordache, pe care presa de presă română a numit-o „noua Nadia”, chiar înainte de a fi suficient de mare pentru a concura pe plan internaţional.

Comentând în timpul campionatelor mondiale din 2014, Nastia Liukin, campioana olimpică din 2008, a citat-o ​​pe Iordache spunând: „Deşi sunt flatat să fiu comparat cu ea, sunt Larisa şi vreau să fiu eu însumi. ”

Performanţa lui Comăneci la Jocurile de vară din 1976 din Montreal - unde a devenit prima gimnastă care a primit un 10 la Jocurile Olimpice - a făcut-o prima dintr-o pleiadă de stele româneşti, timp de patru decenii. Când Iordache a câştigat medalia de argint în 2014, era clar că ar putea fi ultima.

Gimnastica românească s-a destrămat brusc, fără programe de dezvoltare, fără tinere gimnaste promiţătoare, iar cînd veteranii s-au retras definitiv, nu a mai avut cine să-i înlocuiască.

Pe măsură ce programul s-a prăbuşit, a căzut în sarcina Larisei Iordache să menţină aparenţele.

În competiţia pe echipe de la campionatele mondiale din 2014, România s-a clasat pe locul patru, continuând o serie care m menţinut-o timp de 40 de ani în primele patru echipe la fiecare campionat mondial. Dar fără Iordache s-ar fi clasat a opta.

Anul următor, România a terminat pe locul 13 la campionatele mondiale, nereuşind să califice o echipă completă pentru olimpiade pentru prima dată din 1968. Iordache, care a câştigat un bronz în finala generală, a obţinut cel mai mare scor al echipei la trei din patru evenimente, în ciuda faptului că a căzut de două ori. Ulterior, în lacrimi, ea şi-a cerut scuze.

Cu câţiva ani înainte, la 16 ani, la Jocurile de la Londra din 2012, Iordache era aşteptată să lupte pentru mai multe medalii de aur, la bârnă şi la sol. A fost împiedicată de fasciita plantară de la piciorul stâng şi nu a fost clar până în ultimul minut dacă va putea chiar să concureze la fiecare aparat. A terminat pe locul nouă în clasamentul general şi pe locul şase la bară şi nu s-a calificat pentru finala de la sol.

Aceasta ar deveni o temă pentru Iordache: aşteptări mari şi apoi acccidentări. A avut succes în competiţiile naţionale şi continentale, a câştigat mai multe medalii la Campionatele Europene decât orice gimnastă, cu excepţia Svetlanei Horkina, de trei ori olimpică din Rusia. Dar, din nou şi din nou, titlurile mondiale au ocolit-o.

După 2015, România a mai avut o şansă să califice o echipă, la Rio, dar un deget rupt a ţinut-o pe Iordache acasă, iar fără ea, echipa a terminat penultima.

Pe măsură ce Iordache şi-a revenit, după degetul rupt, după o lovitură câteva luni mai târziu şi o accidentare la genunchi după aceea, Federaţia Română de Gimnastică a ales-o pe Catalina Ponor - de cinci ori medaliată olimpică, în 2004 şi 2012 - pentru singurul loc al ţării la Rio. Şi în conformitate cu regulile de calificare, medaliile lui Iordache la campionatele mondiale din 2015 nu au fost suficiente pentru a-i permite să concureze individual.

Iordache, în vârstă de 20 de ani, s-ar fi putut retrage.

Dar nu a făcut-o.

„Sentimentul de a-mi demonstra că sunt mai bună decât cred nu s-a diminuat niciodată în sufletul meu”, a spus ea într-un e-mail în această lună, adăugând că a simţit nevoia de a merge mai departe de dragul coechipierilor ei. „Aşa că nu am putut lăsa gândurile să mă copleşească şi m-am ridicat de fiecare dată”.

Iordache a dominat mai multe competiţii în 2017, câştigând medalii la Cupa Mondială. Cu Biles într-un hiatus postolimpic, a fost favorita câştigării titlului mondial.

În prima zi a campionatelor mondiale din 2017, a fost prezentată în faţa mulţimii din Montreal, unde Comăneci făcuse istorie cu 41 de ani înainte. Undeva în mulţime se afla chiar Nadia Comăneci. Iordache se îndrepta spre sol ca să se încălzească.

Iar Larisa Iordache a căzut.

„În acel moment”, a spus ea în e-mail, „am simţit că toată munca mea şi cea a antrenorilor mei a dispărut într-o secundă”.

Şi-a rupt tendonul lui Ahile şi ar fi fost nevoie de trei operaţii.

Apoi a venit pandemia şi amânarea Jocurilor de la Tokyo, ceea ce a spulberat speranţele multor sportivi. Pentru Iordache a fost un cadou. „Am început să mă gândesc serios că aş putea face asta din nou”, a spus ea.

În octombrie 2020, a fost testată pozitiv pentru coronavirus. Simptomele erau uşoare, dar programul de antrenament a fost din nou afectat. A concurat la campionatele naţionale în noiembrie parţial refăcută. Campionatele Europene de la Basel, Elveţia - ultima ei şansă pentru olimpiadă - se apropiau cu paşi repezi şi doar două locuri erau disponibile pentru Tokyo.

Medicii i-au sugerat să se retragă din concurs şi să meargă la urgenţă, dar Iordache a refuzat.

„Am făcut totul pe riscul meu, pentru că nu puteam renunţa”, a spus ea. „M-am ridicat, m-am încălzit, m-am obişnuit puţin cu durerea şi în mintea mea a fost doar: „ Ai de făcut un singur exerciţiu la fiecare eveniment - poţi rezista! Ai trecut prin multe până ai ajuns aici şi nu ai voie să renunţi!"

Pe reţelele de socializare, ea a minimizat boala, descrisă ca o „febră uşoară”. În realitate, a spus ea în e-mail, era în agonie.

Trecând prin ceea ce s-a dovedit a fi o infecţie renală - una destul de gravă încât a fost internată în acea noapte - a câştigat ultimul loc olimpic. Medicii ei au fost nevoiţi să o scoată din competiţie în finala la bârnă, a spus Comăneci.

În timp ce a primit antibiotice intravenos într-un spital elveţian, Iordache a postat mulţumiri sincere antrenorilor ei, Cristian şi Lacramioara Moldovan, despre care a spus că „au crezut în mine când eu nu am putut”.

Dar când eşti Larisa Iordache, se pare că loviturile continuă să vină.

Federaţia Română de Gimnastică a anunţat miercuri că, din cauza unei leziuni la gleznă, nu va concurala toate aparatele la Tokyo, dar se va concentra pe bârnă, specialitatea ei.

Când Iordache, acum în vârstă de 25 de ani, va intra în competiţie, duminică, va lipsi un suporter: mama ei, care a încetat din viaţă cu patru săptămâni înainte de ceremonia de deschidere.