Video STRĂIN ÎN ŢARA TAI CARANTINĂ LA BUŞTENI, episodul 4: “Când voi ieşi din carantină, îmi va fi mie frică să mă văd cu familia şi cu prietenii”

Adrian Lazăr îţi spune în episodul 4 din jurnalul “Străin în ţara ta I Carantină la Buşteni” cum au reacţionat familia şi prietenii lui când au aflat că el nu va putea ajunge acasă cel puţin două săptămâni.

Adrian Lazăr, român în carantină

”Începând de astăzi, în ciuda faptului că sunt în carantină pentru acest virus. Eu mă simt inofensiv, aşa cum se poate vedea şi pe tricoul meu. Când vin în România, îmi fac baza în casa părintească, unde încă trăieşte mama mea şi, care de obicei, este foarte bucuroasă că mă întorc acasă. Când a înţeles că mă voi întoarce din Italia, unde văzuse şi ea la televizor că este problema virusului, s-a schimbat total. A rămas paralizată, practic. N-a înţeles… “Cum adică? Te întorci în România?”, “Păi, ca întotdeauna, mă întorc în România, unde să mă întorc, nu?”, nu-i venea să creadă. Bineînţeles că a întrebat “Şi dacă te întorci în România, unde te duci?” Eu întotdeauna mă dusesem la ea acasă. În momentul acela, am înţeles că deja nu mai sunt dorit de frica virusului”, a declarat Adrian Lazăr.

”Cam aceeaşi reacţie au avut-o şi rudele cele mai apropiate. Am un nepot care mi-a zis pe faţă “Băi, să nu crezi că noi ne vedem dacă vii aici”. Reacţie, probabil, naturală de autoapărare. Băiatul meu e o persoană care tace şi aşteaptă să vedem ce se întâmplă. El a înţeles că mă întorc, ştia că nu ne putem vedea. Pe el l-a durut faptul ăsta că te întorci, dar nu ne putem vedea, nu mi-a arătat nicio reacţie, în niciun caz de respingere. Toată lumea s-a… le-a trecut panica momentului când au crezut ei că s-ar putea să se vadă cu mine şi acum toată lumea e fericită, practic, că sunt închis aici. Toată lumea mă caută, mă salută. “Ai nevoie de ceva?”. Toată lumea e binevoitoare cu mine ştiind că sunt închis aicea, dar prima fază a fost de panică. Mai puţin a câtorva prieteni. Au fost doi prieteni care s-au oferit să stau la ei acasă. A mai fost o familie de vecini, prieteni, care locuiesc lângă o casă pe care aş avea-o. Ei au zis că “dacă trebuie să vii să locuieşti aici, noi o să te ajutăm, să-ţi dăm de mâncare, chiar dacă la gard”, a mai punctat Adrian.

”În zilele astea mi-am dat seama că, ieşind de aici, o să am eu reacţia lor, îmi va fi frică să mă văd cu toţi ceilalţi. De ce? Pentru că eu voi fi controlat şi voi fi 100% sigur că nu port acest virus, nu mai am încredere în ceilalţi. Nu mai încredere în prieteni, în familie pentru că ei încă nu sunt controlaţi. În episodul următor, îţi voi spune cu cine mă văd eu pe aici”, a încheiat Adrian Lazăr.