ADVERTORIAL: Hotărâre de referinţă pronunţată de CJUE în materia accesului la justiţie în probleme de mediu

Prin hotărârea pronunţată, Curtea a analizat cu prioritate cea de-a doua întrebare adresată de instanţa de trimitere privind interpretarea  art. 9 alin. (3) din Convenţia de la Aarhus[2] , citit în lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE). În mod contrar poziţiei exprimate de reclamanta din litigiul principal, Curtea de la Luxemburg a statuat faptul că prevederile art. 9 alin. (3) din Convenţia de la Aarhus nu se opun unei reglementări naţionale în temeiul căreia unei entităţi juridice, alta decât o organizaţie neguvernamentală de protecţie a mediului, nu i se recunoaşte calitatea procesuală activă (pentru a ataca un act administrativ care nu îi este adresat), decât atunci când invocă încălcarea unui interes legitim privat sau a unui interes legat de o situaţie juridică în legătură directă cu obiectul său de activitate. Cu alte cuvinte, după cum se reţine şi în concluziile Avocatei Generale Laila Medina prezentate 13 iulie 2023 (parag. 63)[3], adoptarea unui model de litigiu bazat pe contenciosul subiectiv nu este, ca atare, incompatibilă cu art. 9 alin. (3) din Convenţia de la Aarhus. În acord cu o jurisprudenţă constantă, Curtea a reamintit că statele parte la Convenţia de la Aarhus nu sunt obligate să instituie în dreptul naţional un sistem de acţiune populară (actio popularis), prin care oricine să poată contesta orice decizie, act sau omisiune în materie de mediu.

Prin aceeaşi hotărâre, în ceea ce priveşte prima întrebare adresată de instanţa de trimitere, CJUE a confirmat că apartenenţa la categoria „publicului” prevăzută de art. 2 alin. (4) din Convenţia de la Aarhus se defineşte prin raportare la condiţiile stabilite de Statele Membre prin dreptul lor intern.

În ceea ce priveşte cea de-a treia întrebare adresată de instanţa de trimitere, CJUE a menţinut direcţiile din jurisprudenţa sa anterioară şi a reamintit faptul că exigenţa ca procedurile jurisdicţionale în materie de mediu să nu fie exagerat de costisitoare nu interzice nicidecum instanţelor naţionale să stabilească în sarcina unui reclamant cheltuieli de judecată (cum, de altfel, permite în mod explicit art. 3 alin. (8) din Convenţia de la Aarhus). Astfel cum a rezultat şi din concluziile Avocatei Generale Laila Medina, prezentate 13 iulie 2023 (parag. 75 şi 76), având în vedere marja largă de apreciere de care se bucură statele membre în punerea în aplicare a art. 9 alin. (4) din Convenţia de la Aarhus, absenţa unei determinări detaliate, prin reglementarea naţională, a costurilor din litigiile de mediu nu poate fi considerată, în sine, incompatibilă cu regula de a nu fi exagerat de costisitoare (aşa cum pretinsese reclamanta din litigiul principal). În stabilirea rezonabilităţii şi a proporţionalităţii cheltuielilor de judecată, instanţa naţională are o marjă de apreciere pe baza tuturor elementelor cauzei, putând să ţină seama – de la caz la caz – de criterii precum situaţia părţilor în cauză, de şansele rezonabile de succes ale solicitantului, de importanţa mizei pentru acesta, precum şi pentru protecţia mediului, de complexitatea dreptului şi a procedurii aplicabile, precum şi de eventualul caracter hazardat al acţiunii în diferitele sale stadii.

În contextul în care problema accesului la justiţie în litigii de mediu a făcut şi continuă să facă obiectul unor ample analize, hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-252/22 este una de mare impact nu doar pentru România, ci şi pentru toate Statele Membre ale Uniunii Europene. Această hotărâre asigură echilibrul necesar dintre interesul protecţiei mediului şi interesul bunei funcţionări a justiţiei. Mijloacele juridice pentru protecţia mediului sunt eficiente numai dacă sunt însoţite de condiţii rezonabile de exercitare, astfel încât să fie restrânsă posibilitatea folosirii lor pentru deturnarea scopurilor în vederea realizării cărora au fost instituite de legiuitor. Asemenea cerinţe procedurale, precum cele prevăzute de dreptul român, nu limitează accesul la justiţie, ci sunt conforme cu principiul securităţii raporturilor juridice, asigurând totodată un echilibru între toate interesele concurente: interesele părţilor din litigiu, interesul general al protecţiei mediului şi interesul dezvoltării economice creatoare de prosperitate. Rolul acestor cerinţe este acela a institui un „climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi” (Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 40/22.02.2023[4], parag. 40).

Acreditarea unei interpretări prin care s-ar recunoaşte calitate procesuală activă de plano oricui, în orice condiţii, ar determina perturbarea funcţionării justiţiei şi blocarea unor proiecte ecologice, ceea ce, în fine, ar contraveni chiar interesului public; un asemenea efect de bumerang se produce ori de câte ori idealurile nobile nu sunt însoţite de o viziune realistă şi echilibrată, precum şi de mijloacele adecvate pentru realizarea lor.

Apărarea Consiliului Judeţean Suceava şi a Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava în faţa instanţelor naţionale şi în faţa CJUE, sesizate cu această problemă de drept, a fost asigurată de echipa de avocaţi STOICA & ASOCIAŢII formată din Cătălina Dicu (Senior Partner) şi Yolanda Beşleagă (Senior Associate), sub coordonarea Prof. univ. dr. emerit Valeriu Stoica (Founding Partner). Audierea în cauza C-252/22 a avut loc în data de 4 mai 2023, la sediul Curţii din Luxemburg. Consiliul Judeţean Suceava şi Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava au fost reprezentaţi în faţa Curţii de av. Valeriu Stoica şi av. Yolanda Beşleagă, în cadrul şedinţei din 4 mai 2023.

Constituită în anul 1995, STOICA & ASOCIAŢII a câştigat recunoaştere naţională şi internaţională în lumea dreptului şi a mediului de afaceri, prin întreaga sa activitate de asistenţă juridică şi de reprezentare a unui portofoliu vast de clienţi. De la înfiinţare şi până în prezent, avocaţii din cadrul STOICA & ASOCIAŢII au făcut dovada că sunt o echipă puternică, întemeiată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo. STOICA & ASOCIAŢII a dobândit o excelentă reputaţie naţională şi internaţională. Performanţele sale profesionale sunt recunoscute ca atare în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000.

[1] Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), hotărârea din data de 11 ianuarie 2024 pronunţată în cauza C-252/22 (ECLI:EU:C:2024:13) având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de Curtea de Apel Târgu‑Mureş (România), prin decizia din 16 februarie 2022, primită de Curte la 8 aprilie 2022, în procedura Societatea Civilă Profesională de Avocaţi AB & CD împotriva Consiliului Judeţean Suceava, Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bacău şi Consiliului Local al Comunei Pojorâta.

Hotărârea poate fi consultată accesând următorul link:

https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=281143&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=1754260

[2] Convenţia privind accesul la informaţii, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000 (Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, publicată în M.Of., Partea I nr. 224 din 22 mai 2000) şi aprobată în numele Comunităţii Europene (în prezent, Uniunea Europeană) prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, publicată în JOUE L 124/1.

[3] Concluziile Avocatei Generale Laila Medina prezentate la 13 iulie 2023 (ECLI:EU:C:2023:592) pot fi consultate accesând următorul link:
https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=275411&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1937898.

[4] Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 40/2023 referitoare la respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pentru completarea art. 64 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în M.Of., Partea I nr. 302 din 10 aprilie 2023.