Chiuariu şi Taubman au semnat Tratatul de extrădare între România şi SUA

Cele două documente au fost semnate la Palatul Victoria.

Până la intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, persoanele străine erau extrădate în baza Convenţiei de extrădare între România şi Statele Unite ale Americii, semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924.

În septembrie 2005 s-a început negocierea unui nou Tratat de extrădare România - SUA în baza Acordului de extrădare încheiat de SUA cu Uniunea Europeană, la 25 iunie 2003.

Din 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, un mandat de arestare european va fi tratat şi executat de urgenţă, termenul limită fiind de 10 zile, în cazul în care persoana a cărei predare este solicitată consimte la predare, respectiv, de 60 de zile, în celelalte cazuri, cu posibilitatea prelungirii cu ale 30 de zile. De asemenea, pentru predarea efectivă a persoanei care face obiectul unui mandat de arestare european, articolul 23 instituie o limită de timp scurtă, de 10 zile, cu posibilitatea prelungirii, în anumite circumstanţe.

Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene este aplicat şi în România.

Potrivit dispoziţiilor articolului 16 din Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, măsura arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile poate înceta, dacă într-un interval de 18 zile de la luarea acesteia statul solicitat nu este sesizat cu cererea formală de extrădare şi documentele justificative, şi, în nici un caz, nu poate depăşi 40 de zile dacă documentele de extrădare nu sunt primite în intervalul de timp sus-menţionat.