Dosarul fostului ministru Mureşan, întors la instanţa supremă după 4 ani de tergiversări

În 18 martie, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reiau judecarea procesului lui Mureşan, după ce instanţa inferioară, a decis să-şi decline competenţa în favoarea instanţei superioare, în urma deciziei Curţii Constituţionale privind imunitatea de care se bucură şi foştii demnitari.

Concret, Curtea Constituţională a decis că şi în cazul foştilor miniştri, pentru care se cere urmărirea penală, anchetatorii trebuie să ceară avizul şefului statului pentru a declanşa cercetări în legătură cu fapte comise în timpul mandatului de membru al Executivului.

În februarie 2005, avizul de cercetare pentru foştii miniştri a fost eliminat din lege, la iniţiativa fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei, însă judecătorii Curţii Constituţionale au decis că este o discriminare în raport de cei care deţin portofoliu de ministru.

În 5 iulie 2007, Curtea a reţinut că exceptarea foştilor membri ai Guvernului - prin art.23 alin.(2) şi (3) din Legea nr.115/1999 privind răspunderea ministerială, motdificată de OUG3/2005 - de la procedura specială, derogatorie, prevăzută pentru membrii Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit în funcţie de momentul declanşării procedurii în timpul mandatului sau după încetarea acestuia, constituie o încălcare a principiului egalităţii de tratament consacrat de art.16 alin.(1) din Constituţie.

Dosarul lui Mureşan a ajuns pe rolul Tribunalului Bucureşti în 7 iulie 2005, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) - instanţa desemnată iniţal să judece cazul - a pus din oficiu în discuţie competenţa sa de a-l judeca pe fostul ministru al Agriculturii şi Alimentaţiei, Ioan Avram Mureşan, ca urmare a modificărilor Legii 115/1999 privind răspunderea ministerială. Concret, procurorii anticorupţie nu mai aveau competenţa să cerceteze miniştri şi parlamentari, astfel că instanţa supremă era greşit sesizată cu dosarul lui Mureşan.

Mureşan, alături de alte trei persoane, a fost deferit justiţiei în decembrie 2003, timp de un an şi jumătate procesul fiind în dezbatere la instanţa supremă, ca apoi să fie transferat Tribunalului Capitalei.

Din iulie 2005, Tribunalul Bucureşti a preluat procesul în care, alături de Ioan Avram Mureşan, mai sunt judecaţi Ioan Truţă Enea (fost secretar general adjunct şi consilier în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei - MAA) - pentru deturnare de fonduri şi complicitate la luare de mită în formă continuată, Silvia Căpitanu (fost director general al Direcţiei Integrare Europeană şi Cooperare Internaţională din MAA) - pentru deturnare de fonduri, şi Dan Jiga (fost director general al Direcţiei Generale Economice şi Relaţii Bugetare din MAA) - pentru două infracţiuni de luare de mită în formă continuată.

În acest proces, Mureşan mai este acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice în legătură cu implicarea sa în scoaterea, de la rezervele de stat, a cantităţii de cinci mii de tone de ulei brut de floarea soarelui.

Mureşan, în calitate de ministru, ar fi întocmit, în mai 1999, noiembrie 1999 şi aprilie 2000, mai multe rapoarte pentru scoaterea din rezerva de stat sub formă de împrumut a cantităţii de 5.000 de tone ulei, beneficiar fiind SC Sun Oil SRL Râmnicul de Jos - judeţul Constanţa.

Cât priveşte infracţiunea de fals intelectual de care este acuzat Mureşan, procurorii anticorupţie susţin că acesta, în numele reprezentanţilor SC Sun Oil, ar fi semnat un raport prin care solicita prelungirea termenului de restituire a uleiului. În plus, deşi în 13 martie 2000 reprezentanţii unităţilor teritoriale ale Administraţiei Naţionale ale Rezervelor de Stat au constatat inexistenţa gajurilor constituite potrivit contractului pentru împrumutul celor 5.000 de tone de ulei, Mureşan ar fi semnat, în aprilie 2000, un nou raport prin care a solicitat prelungirea, cu încă 180 de zile, a termenului de restituire a uleiului.

Anchetatorii au stabilit că Mureşan, Truţă şi Căpitanu ar fi schimbat destinaţia fondului de contrapartidă aferent împrumutului extern acordat de Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite Guvernului României (conform convenţiei încheiate la 5 aprilie1993) şi au folosit acest fond în alte scopuri decât cele prevăzute de HG 949/1999, cauzând atunci MAA o pagubă de 29.507.688.963 de lei vechi.

Astfel, deşi prin Hotărârea Guvernului 949/15 noiembrie 1999 s-a stabilit că Fondul de contrapartidă trebuia utilizat în totalitate de MAA ca "suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de condiţionare şi depozitare a grâului ale unor producători agricoli stabiliţi prin ordin al ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei", Mureşan a emis, în 23 decembrie 1999, Ordinul 155 prin care, contrar dispoziţiilor stabilite prin actul normativ menţionat, a dispus ca banii să se folosească "pentru realizarea de proiecte", arată anchetatorii.

Procurorii anticorupţie spun că, în aceeaşi zi, Ioan Avram Mureşan a emis un al doilea document - o adresă către Ministerul Finanţelor - prin care a solicitat transferul banilor de la Direcţia Generală de Trezorerie într-un cont al unei bănci comerciale. În acest scop, el ar fi invocat însă prevederile actului normativ, şi nu pe cele ale propriului său ordin. Mai mult, după transferul banilor, inculpaţii Căpitanu şi Truţă ar fi utilizat Fondul de contrapartidă pentru a face o serie de plăţi către societăţi comerciale şi fundaţii şi ar fi ridicat sume în numerar", susţin anchetatorii.

Totodată, instanţa îi judecă pe Truţă şi Jiga, pentru că, în calităţile pe care le aveau în MAA, ei au pretins bani de la denunţătorul Valentin Nedelcu, pentru acordarea unor prime de export de grâu şi porumb, precum şi pentru facilitarea unor credite pentru achiziţionarea de produse agricole.

La începutul lui 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat definitiv pe Dan Jiga - fost director general al Direcţiei Generale Economice şi Relaţii Bugetare din MAA - la cinci ani de închisoare pentru acte de corupţie în legătură cu privatizarea firmei timişene Jimtim.

Totodată, instanţa supremă a decis confiscarea sumei de 70 de mii de dolari pe care Jiga a primit-o drept mită pentru a-şi da acceptul pentru vânzarea acţiunilor Jimtim sub valoarea lor nominală.