EXCLUSIV: Contestarea deciziilor Curţii Constituţionale, în discuţia instanţei supreme

"Întrucât Parchetul, în temeiul articolului 4 din Lega 304/2004, apără şi drepturile şi libertăţile victimelor discriminate şi prejudiciate grav de depăşirea oricărui termen rezonabil (18 ani de la revoluţie) de soluţionare a unor dosare într-o primă fază de cercetare penală, iar potrivit articolului 45 Cod procedură civilă poate exercita orice cale de atac împotriva oricărei hotărâri, declararea prezentului recurs ne apare ca o îndatorire a Parchetului, în încercarea restabilirii echilibrului just dintre victimă şi agresor", se arată în acţiunea asociaţiei adresată Secţiei civile a ICCJ.

În motivele invocate de sursa citată se susţine că Secretariatul de Stat şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 au menirea de a apăra drepturile omului, inclusiv procesual mai cu seamă în situaţii de discriminare, în cazul persoanelor participante la evenimentele din perioada decembrie 1989 - iunie 1990.

"Declararea de către procurori a unui asemenea recurs ca şi pronunţarea unei decizii în favoarea victimelor regimului comunist ar fi o premieră în perioadă postbelică, o restabilire în acţiunea publică a echilibrului just între victime şi călăi", afirmă autorii sesizării.

Aceştia, invocând Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, resping teza potrivit careia deciziile Curţii Constituţionale nu ar mai avea cale de atac chiar dacă sunt definitive.

Asociaţia 21 Decembrie arată că în anul 1996 s-a iniţiat modificarea legii şi abrogarea dispoziţiilor exprese privind recursul - suprimarea căii de atac a recursului prezentă în Legea Curţii Constitutionale în perioada 1992-1996 fiind privită ca neconstituţională din perspectiva articolului 20 şi 21 din Constituţie.

"Cum Legea Curţii Constituţionale 47/1992 se completează cu Codul de procedură civilă, apreciem că pot fi atacate cu recurs, aplicând dreptul comun -articolul 299 şi următoarele din Codul de procedură civilă - de catre Parchetul/procurorul general sau oricare alt procuror competent ca şi de către orice persoană interesată", notează în acţiunea sa asociaţia.

Potrivit acesteia, din dispoziţiile articolului 299 Cod procedură civilă (Cpc) rezultă că hotărârile definitive se pot ataca cu recurs, astfel că asociaţia uzează de această "modalitate legală".

Asociaţia 21 Decembrie 1989 contestă Decizia 610 din 20 iunie 2007 a Curţii Constituţionale - în urma căreia procurorii militari nu mai au dreptul de a cerceta civili -, arătând că "dreptul la un recurs efectiv prevăzut de articolul 13 din Convenţie primează oricărei dispoziţii interne, conform Constituţiei, iar acest recurs trebuie judecat".

Cum singura instanţă de casaţie nu poate fi decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Secţia civilă, căreia nicio dispoziţie legală nu-i interzice această posibilitate, Asociaţia 21 Decembrie - invocând articolul 4 Cpc, care permite o extindere a competenţei "cu de la sine putere, pentru un interes public" - cere instanţei supreme soluţionarea recursului.

În motivele expuse, asociaţia apreciază că "în chestiuni controversate sau în probleme de importanţă capitală, precum dosarele revoluţiei sau mineriadelor", pentru înlăturarea discriminării, trebuie respectat dreptul oricărei părţi interesate de a putea ataca deciziile în cauză, realizându-se un control judiciar efectiv, asigurându-se fără deosebire respectarea liberului acces la justiţie. Astfel, sunt invocate dispoziţiile articolului 16 din Constituţie, ale articolului 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale OUG 137/2000 şi Legii 48/2002 privind discriminarea.

În opinia asociaţiei, exercitarea dreptului la un recurs efectiv împotriva unei hotărâri care se răsfrânge şi asupra unei persoane lipsite de posibilitatea de a-şi construi apărarea este, de asemenea, o garanţie procedurală care trebuie asigurată în mod obligatoriu.

Prin Decizia 610 din 20 iunie, Curtea Constituţională a stabilit că este neconstituţional articolul III, alineatul 2 din Legea 356/2006 pentru modificarea Codului de procedură penală referitor la "cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanţele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa parchetelor sau instanţelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanţele militare".

Curtea Constituţională a ţinut cont de cauza Marcel Maszni contra României, judecată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care prin decizia din 21 septembrie 2006, a apreciat că în cauzele cu raporturi de conexitate între faptele unor inculpaţi militari şi cele ale unor inculpaţi civili, judecata asupra civililor trebuie să revină în exclusivitate instanţelor civile, pentru a fi asigurată conformitatea cu articolul 6 din Convenţia Europeană privind garantarea accesului la un tribunal independent şi imparţial.

În dosarele cu subiecţi având o anumită calitate: demnitari, militari cu grad de general, potrivit articolului 29 din Codul de procedură penală, competenţa de judecare a cauzelor aparţine numai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este o instanţă civilă.

Potrivit asociaţiei, judecata în aceste dosare aparţine numai unei instanţe civile, organizarea instanţelor militare oprindu-se la Curtea Militară de Apel, astfel că decizia CEDO în cazul Maszni nu are aplicabilitate, "invocarea ei in aceste dosare fiind o încercare de tergiversare a soluţionării proceselor".

Pe de altă parte, în unele din dosarele în care sunt implicaţi militari şi civili deopotrivă, nimic nu împiedică efectuarea cercetării penale de către procurorii militari, Secţia Parchetele Militare fiind doar una dintre secţiile Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la fel ca Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Decizia CEDO în cazul lui Marcel Maszni se referă doar la judecarea cauzelor, nu şi la instrucţia penală (cercetare penala nejudecatorească), care este anterioară trimiterii în judecată, arată avocatul Popescu.

"Trebuie să reflectăm şi la faptul că Ministerul Public este organizat pe principiul subordonării ierarhice şi că din punctul de vedere al Curţii Europene, după decizia Pantea contra României, procurorii nu sunt consideraţi magistraţi independenţi", susţine asociaţia.

În opinia acesteia, procurorul militar nu poate îndeplini criteriile de obiectivitate cerute de lege, fiind dublu subordonat, pe de o parte faţă de Ministerul Public şi Ministerul Justiţiei, iar pe de altă parte faţă de Ministerul Apărării Naţionale.

"Atât Curtea, cât şi Comisia Europeană au admis că o situaţie intermediară, provizorie, poate fi acceptată pentru România în ce priveşte statutul procurorilor, în forma stabilită dupa 2004. Trebuie spus faptul că, actualmente, statutul magistraţilor civili ori militari nu mai este acelaşi cu cel de până în 2004, fiind substanţial îmbunătăţit sub aspect formal, chiar dacă mai sunt o serie de probleme de respectare a procedurii penale şi civile ori a drepturilor fundamantale ale justiţiabilului", afirmă sursa citată.

Conform reclamantei, articolul III, alineatul 2, din Legea 356/2006 este o dispoziţie cu caracter tranzitoriu care stabileşte, prin voinţa legiuitorului, supravieţuirea unei norme vechi de procedură. "Suntem, aşadar, în prezenţa unei ultraactivităţi a normei procedurale care însă este limitată în timp până la dispariţia acelor cauze pe care le vizează expres. O asemenea măsură a fost justificată de necesităţi ţinând de administrarea justiţiei, în sensul evitării prelungirii nejustificate a duratei de soluţionare a unei cauze şi care s-ar fi produs dacă acestea, aflate deja într-un anumit stadiu al urmăririi penale sau judecăţii, la parchetele sau instanţele militare, ar fi fost trimise organelor judiciare civile şi reluate ab origine", mai arată asociaţia.

Într-un recurs în interesul legii promovat de actualul procuror general al României, Codruţa Kovesi, se arată că o asemenea normă tranzitorie nu afectează cu nimic aplicabilitatea pentru viitor a dispoziţiei procedurale, prevăzute de articolul 35, alineatul 2, din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin articolul I pct.17 din Legea 356/2006 şi care este în deplin acord cu concluziile hotărârii Maszni împotriva României.

"De altfel, modificarea fost operată de legiuitorul român anterior (7 septembrie 2006 - data intrării în vigoare a Legii 356/2006) pronunţării de către Curtea Europeană a hotărârii menţionate (21 septembrie 2006) şi a reprezentat realizarea conformităţii dreptului intern cu jurisprudenţa instanţei de contencios a drepturilor omului, aşa cum rezultă din hotărâri anterioare celei privind România, cum ar fi hotărârile Cooper împotriva Marii Britanii, Öcalan împotriva Turciei, Sahiner împotriva Turciei", susţine Parchetul Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii.

În paragraful 44 al hotărârii Maszni împotriva României, Curtea Europeană arată că nu se poate susţine, conform Convenţiei Europene, excluderea absolută a competenţei instanţelor militare de a soluţiona cauze în care sunt implicaţi civili. Totuşi, existenţa unei asemenea competenţe ar trebui să facă, în mod special, obiectul unei analize riguroase, spune sursa citată.

"Având în vedere aceste ultime aspecte, apreciez că, ţinând seama de particularităţile articolului III, alineatul 2, din Legea 356/2006, de contextul în care este incident şi de necesităţile care l-au impus, prevederile acestuia nu contravin dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmând să îşi producă efectele", mai arată procurorul general în recursul în interesul legii.

În punctul de vedere al organizaţiei faţă de "decizia cu implicaţii extrem de grave pronunţată în 20 iunie 2007 de membrii Curţii Constituţionale" se arată că hotărârea contravine flagrant articolului 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, articol care interzice abuzul de drept.

"În aceste dosare, victimele represiunii revoluţiei şi mineriadelor sunt private de dreptul prevăzut de articolul 6 din Convenţie, de a avea un proces echitabil, soluţionat înlăuntrul unui termen rezonabil - tocmai din cauza favorizării unei asemenea tergiversări a cercetărilor, prin decizia nefastă a membrilor Curţii Constituţionale menite să apere Constituţia. Avertizăm că pentru depăşirea impardonabilă a termenului rezonabil, statul român riscă să fie condamnat la despăgubiri importante. Şi tot contribuabilii români şi nu membrii Curtii Constituţionale vor achita această notă de plata, ca şi în cazul caselor naţionalizate", arată asociaţia.

În ce priveşte cercetarea penală efectuată de procurorii militari ai Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, Asociaţia 21 Decembrie 1989 afirmă că această modalitate de cercetare "nu contravine nici Constituţiei, nici Convenţiei Europene, nici deciziei CEDO Maszni contra Romaniei, fiind posibilă şi admisă atât de Curtea Europeană, cât şi de Comisia Europeană, pentru o perioadă tranzitorie".

România este reclamată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg pentru tergiversarea şi nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cauzelor privind revoluţia din decembrie 1989 şi mineriadei din 1990, plângerea fiind semnată de Asociaţia 21 Decembrie.