EXCLUSIV - Hayssam: În Liban vă aştept, rămân pe loc!

Potrivit interceptărilor telefonice aflate la dosarul în care este judecat armatorul sirian Mustafa Tartoussi - cel care l-ar fi ajutat pe Hayssam să fugă din România, procurorul Ciprian Nastasiu încearcă în mai multe rânduri să afle locul unde se află Omar Hayssam.

Cei doi interlocutori pun la cale o întâlnire, în jurul datei de 6 septembrie 2006, la rugămintea lui Omar Hayssam care promite că îi va spune tot adevărul despre plecarea sa. După ce se tocmesc asupra locului de întâlnire, Hayssam îi spune în final că rămâne în Liban, pe loc, pentru a-l aştepta.

Tot în convorbirile dintre cei doi, Hayssam îi spune lui "Nic" (procurorul Nastasiu-n.r.) că trebuie să se interneze la Universitatea Americană din Beirut, pentru o operaţie, în urma înrăutăţirii bolii pe care susţinea că o are în România.

"Nic: Trebuie să îmi iau o perioadă de concediu, să mă duc nu ştiu pe unde, prin Egipt sau prin Dubai. Sunt şi eu terminat şi cu nervii şi cu toate alea. Am anchetă pe mine şi la CSM şi de la Parchetul General. De la toată lumea. Mă acuză că am luat şpagă, că am luat una, că am luat alta, că am făcut, că am dres.

H: Sunt în siguranţă. Dacă e să mor, mor aici.

Nic: Aici unde înseamnă? Deci, dacă va trebui să vin spre dumneavoastră, cum vom proceda?

H: La Beirut este încă embargou. Puteţi veni la Damasc şi vedem noi după aceea.

Nic: Păi acolo nu m-aş prea duce că acolo sunt cunoscut de autorităţi şi mă iau imediat la ochi. Am fost la zilele Ambasadei Siriei, am fost şi în partea cealaltă, am fost şi acolo. În principiu, acolo în Siria, nu.

Nic: Deci când spuneţi că aveţi actele, în zece zile sau când spuneţi că le aveţi atunci facem întâlnirea şi pentru acte şi pentru asta.

H: O să trimit eu om să meargă acolo.

Nic: V-am zis când primiţi actele, că nu fac două drumuri. Atunci vin şi le lămurim pe toate.

H: Eu vă aştept să.. am mai primit un document care v-ar fi chiar de folos. Chiar cu povestea asta cu Alexandria, Tartoussi...chestii din ăstea. Un document oficial care dovedeşte că poveştile astea sunt poveşti.

N: Document oficial cu ce?

Nic: Trimit o copie după el. Le lămurim toate când ne vedem.

H: Până atunci sper să am rezultatele cu băncile astea.

H: Nu e o problemă, că fac eu cale bună, nu vă faceţi probleme. Dacă e ca să nu se ştie cei de la Ambasadă puteţi pleca fără viză.

Nic: E cam riscant

H: Mergeţi fără viză, vă aşteaptă cineva acolo, vă ia fără viză, fără nimic, nu e nicio problemă.

Nic: Am nevoie de un loc unde să stăm liniştiţi, nu să-mi cadă bombe în cap şi astfel de ...undeva unde să nu bată la ochi...adică să pot să fac un concediu...

H: Da, binenţeles, nu vă faceţi probleme. Vă fac eu un program care să vă placă, luaţi-vă familia, prietenii, copiii.

Nic: Cei din Damasc mă cunosc. Deci eu în Siria nu mă pot duce pentru că e securitatea siriană acolo, nu am încredere în sirieni.

H: Credeţi-mă că intraţi cinstit, fără să ştie nimeni că aţi intrat. Nu aveţi decât să veniţi fără viză.

Nic: Nici cu viză. Nici fără viză. Nici dacă vin cu elicopter...sunt cunoscut acolo.

H: Vreţi să vă fac invitaţie oficială?

Nic: Unde?

H: Nu, nu, vreţi să vi se facă o invitaţie oficială. Dacă vreţi se poate face, ca să ştiţi că veniţi în calitate oficială, fără probleme. Că aşa n-are nimeni ce să, dacă vi se, dacă vă spun eu că nu.

Nic: Nu, deci asta o excludem din start, nu pot.

H: Dacă vreţi puteţi intra în calitate oficială, anunţaţi prin ambasadă, nu au, nu e niciun fel de problemă, că vă imaginaţi că nu se trezeşte nimeni să vă supere, dar nu are de ce, nu are nici un motiv. Cel mai sigur loc este la Damsc. Vreţi la Beirut, la Beirut. Oriunde vreţi în staţiune, staţiune, nu vă deranjează nimeni, nu vă întreabă nimeni nici de unde veniţi, nici de unde plecaţi. Eu v am spus, nu am decât buletin, cu buletin nu pot să mă duc decât colo-colo, n-am unde.

Nic: Deci în afară de Liban şi Siria nu doriţi

H: N-am act, n-am act deocamdată. Dacă vreau pot să fac şi pot să mă duc oriunde, pot să vin şi în Bucureşti şi să mă şi întorc, dar nu am de ce să risc deocamdată.

Nic: Nu în Bucureşti, dar ziceam o zonă neutră, o zonă pe care să o ştiu şi eu cât de cât.

H: Nu vreau să fac o altă identitate ca să pot să mă învârt aiurea, n-am de ce deocamdată...faceţi aşa: luaţi un bilet, îl plătesc eu, cumpăraţi un bilet pentru Bodrum, pentru Antalya, o săptămână, şi plecaţi frumos cu avionul, fie că e charter până în Antalya, fie că e normal până în Istanbul, şi luaţi un alt avion şi aterizaţi la Damasc, dacă vreţi să vină cu o maşină să va ia de unde sunteţi.

Nic: Păi acolo nu m-aş prea duce că acolo sunt cunoscut de autorităţi şi mă iau imediat la ochi. Am fost la zilele Ambasadei Siriei, am fost şi în partea cealaltă, am fost şi acolo. În principiu, acolo în Siria, nu.

Nic: Mi-am riscat cariera şi bunul renume şi ce o mai fi rămas din el. Atunci am apărut în faţă, am cerut, v-am crezut că sunteţi bolnav. Am zis că lucrăm şi aşa mai departe. Răspunsul dumneavoastră a fost cu plecarea, ceea ce tot ce-am susţinut eu la vremea respectivă în faţa cuiva s-a dus pe apa sâmbetei, că nici dracul nu mă mai crede acum.... Am o oarecare reţinere faţă de dumneavoastră. Nu pot să mă las în mâna dumneavoastră acolo, că nu sunteţi nici Papa Benedictus şi nici ceilalţi.

H: Domnule procuror, deci ascultaţi-mă! Ultima chestiune trebuie să vă gândiţi că v-aş face vreun rău.

Nic: Păi nu neapărat dumneavoastră ... E vorba de spaţiul sirian.

H: Criminal nu sunt, duşmănos nu sunt, nu sunt sadic. Dacă e de făcut rău se putea face rău şi când eram în puşcărie şi când eram liber şi când.. oriunde. Deci, nu ... Dacă vreţi să veniţi oficial, eu vă fac terenul să veniţi oficial. Vreţi să veniţi neoficial, eu vă garantez cu viaţa familiei mele acolo că nu vă supără nimeni.

H: Veţi fi protejat, bine venit, bine tratat.

Nic: Eu în Siria nu intru, clar. Eu în Siria nu. O pornim împrejur, putem. Dar eu în Siria nu intru.

H: Împrejur, atunci în Liban. În Liban vă aştept. Rămân pe loc şi vă aştept. Maşini, gacici, cântăreţe, dansatoare, ce vreţi. Stăm şi ne distrăm. Suntem păziţi, nu ne atinge nici cerul.

Nic: Aoleo, de cine suntem păziţi?

H: De oamenii care primesc bani, de cine? Aici nu este securitate ca în Siria, înţelegeţi?

Nic: Cum e, cine are bani are securitate?

H: Nu e, nu-i siguranţă ca în Siria. În Siria poţi să mergi la două noaptea unde vrei tu, nu te supără nimeni, n-are nimeni curajul să se mişte. Deci, vă repet, dacă vreţi să veniţi în calitate oficială veniţi. Anunţaţi, fără probleme, ştie statul că veniţi, vă primeşte alt stat.

Nic: În calitate oficială trebuie să am un scop ca vizită, să stau de vorbă cu preşedintele. Ca vechi prieten ce suntem, eu cu Bashar, na.

H: Relaţiile între noi şi Iordania nu sunt bune. Nu prea avem control acolo.

Nic: N-aveţi relaţii bune cu iordanienii.

Hic: Nu, nu, nu.

Nic: Şi la care spital sunteţi, în Beirut sau în Damasc.

H: Nu, la Beirut. La Beirut fac, la Universitatea Americană. Un american mi-a prescris tratamentul.

Nic: Păi conaţionalul dumneavoastră, Zaher, spune că sunteţi la Damasc la spital.

H: ...De unde eşti te rog frumos, şi la ce spital. Dacă ştie eu vă dau un milion de dolari.

Nic: El zice că ştie.

H: Dar e un prost, îl ia gura pe dinainte. Ascultaţi-mă, că este un prost. Zaher este un prost. Zaher, dacă nu era prost, nu ajungea până aici. Dacă nu era prost, îl ia gura pe dinainte.... puşcărie de patru ori. Asta e.

Nic: Oficial nu pot să vin decât în Beirut şi în Damasc.

H: Deci eu vă spun că deocamdată nu am de gând să intru oficial în Siria.

Nic: Atunci e posibilitatea în Liban. Dar numai la ambasadă.

H: Eu nu am un act la mână să intru în ambasadă. Dacă vreţi în Siria.... Am un buletin, buletinul meu de copil.

Nic: Şi cu buletinul ăla vă puteţi mişca?

H: Păi de ce să nu pot? Aici e recunoscut în Liban. Aşa cum buletinul libanez e recunoscut în Siria. Oficial v-am spus că nu pot eu să mă duc în Siria. Aici e toată problema. Neoficial pot să mă duc, să mă întorc.

Nic: Aţi primit ceva documente?

H: Da am primit din 1997.

Nic: Câte sunt, câte aveţi?

H: Ce v-am dictat eu, am primit oferta şi aştept acum să treacă alegerile, ştiţi, că în ţara aia se fac alegeri. Da, am oferta faţă de Romtehnica. Mi-au trimis-o. M-au rugat să am un pic de răbdare, să treacă alegerile acum, câteva zile. Trec alegerile şi mi le trimite. Şi aştept şi de la bancă, cu omul ăla. Persoana aia este în Siria acum şi este dispusă.... este persoana care făcea transferurile pentru persoanele pentru care m-aţi întrebat.

Nic: Vedeţi că Blaga (Vasile Blaga-fost ministru de Interne-n.r.) a confirmat că dumneavoastră staţi în Siria, şi are date certe că sunteţi acolo, aşa spune el.

H: Poftim?

Nic: Blaga, ministrul de interne.

H: A spus... eu sunt mai prost decât... Blaga.

Nic: A spus că sunteţi în Siria şi are date certe că sunteţi acolo, aşa spune el.

H: Ce... datele astea certe? Eu nu am nicio problemă să mă duc înapoi în ţara mea, dar deocamdată stau la tratament... nu am de ce să mă plimb de colo, colo, mi-am făcut o supergagică aici şi stau cu ea, ce să fac?

Nic: Cu ce? Ce aveţi?

H: Zic că mi-am făcut şi eu o gagică, o câtăreaţă super, prezentatoare de modă, ea mă îngrijeşte, pierd timpul cu ea, ce să fac?

Nic: Aia e de bine, aia e de bine.

H: Păi ce să fac? Dacă mi-aţi blocat şi femeile şi copiii, ce să fac acum?

Nic: Păi şi cu cine mai aveţi graniţă? Siria cu cine? Are Irakul, iordania, Turcia, nu?

H: Are Irak, Turcia, Iordania. Deci v-am zis, cu buletinul nu mă pot duce în ţările astea.

Nic: Nici în Iordania nu puteţi, că Iordania este totuşi mai apropiată.

H: Nu se poate cu buletin acolo, trebuie paşaport. Ştiţi bine că nu am paşaport. Păi, îl aveţi dumneavoastră - acum, că nu, le aveţi pe amândouă şi pe ăla românesc şi pe ăla sirian.

Nic: Păi îl am, le am pe amândouă, dar şi cel diplomatic, partea aia de corp dimplomatic ce aveaţi, legitimaţia aia, să v-o dau înapoi. Nu ştiam eu de ce o vreţi înapoi, că v-ar fi folosit. Trebuia să bănuiesc eu de atunci.

H: A, nu, păi aia, staţi liniştit, că mi-am făcut alta nouă, nu vă faceţi probleme", se arată în transcrierile convorbirilor depuse la dosar.