FT: Reforma justiţiei în România, în mâinile unor procurori prinşi în vârtejul intrigii

Potrivit Financial Times, premierul Călin Popescu Tăriceanu l-a numit în funcţie pe cel de-al treilea ministru al Justiţiei în decurs de patru ani după un interimat de patru luni.

Faptele sunt clare, comentează publicaţia. În urma demisiei ministrului Justiţiei, în octombrie 2007, preşedintele Traian Băsescu a blocat decizii guvernamentale cu privire la numirea a două persoane, înainte de a-l accepta, în cele din urmă, săptămâna trecută, pe Cătălin Marian Predoiu, un avocat specializat în drept comercial.

Tăriceanu a propus-o iniţial de Norica Nicolai, senator din cadrul formaţiunii sale, Partidul Naţional Liberal. Băsescu a respins însă numirea acesteia, invocând existenţa unor nereguli în cariera ei.

Premierul l-a propus ulterior pentru această funcţie pe Teodor Meleşcanu, ministrul Apărării. Preşedintele l-a respins însă şi pe acesta, afirmând că este imposibil ca funcţia de ministru al Apărării să rămână vacantă în timpul summitului NATO, care se va desfăşura la Bucureşti la începutul lui aprilie.

În ianuarie, Comisia Europeană a precizat că progresele înregistrate în domeniul reformei judiciare sunt prea lente, şi a fost la un pas de a impune sancţiuni.

Mai mulţi analişti consideră că acest impas a fost generat de căderea coaliţiei democraţi-liberali, la 1 aprilie 2007, la doar trei luni de la aderarea ţării la Uniunea Europeană. Un avocat proeminent a sugerat că însăşi candidatura ţării la UE se face vinovată de acest lucru. "Cred că am făcut o greşeală când am devenit membri ai UE. Aveam nevoie de riscul de a ne fi refuzată aderarea, pentru a ne determina să facem ceva", a explicat el.

Guvernul lui Tăriceanu a avut un început promiţător. Monica Macovei, care a fost numită în funcţia de ministru al Justiţiei în 2005, a câştigat rapid apreciere pentru poziţia sa dură în privinţa corupţiei. Avocat pentru drepturile omului, ea a acordat un suflu proaspăt activităţii departamentului anticorupţie al ţării, determinându-l pe Daniel Morar, procurorul general, să deschidă anchete împotriva fostului premier Adrian Năstase şi a altor oficiali guvernamentali.

Popularitatea sa la nivel naţional şi la Bruxelles nu a fost însă apreciată şi de colegii săi, iar premierul a demis-o din funcţie în martie anul trecut, pe motiv că nu a reuşit să respecte "principiul de bază al solidarităţii guvernamentale".

Solidaritatea s-a evidenţiat însă în Parlament, după ce acesta a votat în unanimitate, la sfârşitul anului trecut, amendamente la Codul procedurii penale care, conform criticilor, au făcut practic imposibilă campania anticorupţie. Măsurile propuse ar fi limitat durata anchetelor la şase luni şi ar fi obligat, în anumite circumstanţe, procurorii să informeze persoanele supuse unei investigaţii că telefoanele lor urmau să fie interceptate sau locuinţele lor percheziţionate.

"Când procurorii au vrut să percheziţioneze locuinţa lui Adrian Năstase, în 2005, Curtea Constituţională a decis că ei au nevoie de aprobarea Parlamentului", a explicat Monica Macovei.

Consiliul Superior al Magistraturii, organismul care îi reprezintă pe magistraţii ţării, a pledat pentru o influenţă a Parlamentului în autorizarea anchetelor împotriva deputaţilor.

Tudor Chiuariu, succesorul lui Macovei, a demisionat după ce Departamentul anticorupţie a deschis o anchetă privind o presupusă tranzacţie ilegală cu o proprietate publică pe care a aprobat-o, în calitate de ministru. În prezent el este consilier al premierului pe probleme legale.

Luna trecută, Guvernul a răspuns criticilor formulate de Comisia Europeană prin emiterea unui nou proiect privind Codul de procedură penală. Totul dovedeşte că fenomenul corupţiei constituie o problemă, conchide publicaţia citată.