Georgiana Iorgulescu, Centrul pentru Resurse Juridice: „Simt nevoia să le spun politicienilor că într-o ţară democratică legile sunt scrise întotdeauna de civili”

„Magistraţii au un statut foarte puternic. Privilegiile magistraţilor ar trebui să fie proporţionale cu obligaţiile lor. Eu m-am plictisit: discutăm de 18 ani despre legi. Sistemul judiciar nu stă doar în trei legi, ci în cu totul alte lucruri. O grămadă din prevederile din 2018 au fost păstrate. Acum sunt modificări de amploare care n-au treabă cu MCV. Schengen nu are treabă cu legile Justiţiei.

N-am înţeles care este graba cu legile Justiţiei. A fost scoasă interdicţia serviciilor secrete de a racola magistraţi. Se spune că tot ce nu este interzis este permis. În legile Justiţiei, este o gravă întoarcere în timp. S-a scos articolul referitor la dezvăluirea în spaţiul public a protocoalelor de colaborare cu SRI. Asta înseamnă că urmează să se mai facă astfel de protocoale? Teoretic, orice magistrat trebuie să respecte deciziile CCR, nu trebuie să scrie undeva asta. Dacă magistraţii nu respectă deciziile CCR, trebuie să existe sancţiune disciplinară. Imaginaţi-vă în ce haos judiciar am fi dacă judecătorii n-ar respecta deciziile CCR. Dacă se pune în discuţie o coliziune între deciziile CJUE şi cele ale CCR, judecătorii CCR ar trebui să rezolve situaţia. Judecătorul nu face politici publice. Judecătorul de scaun nu poate măsura impactul sistemic al unei decizii, că nu el legiferează. Este adevărat că jurisprudenţa CCR se poate schimba. Mi-e teamă că se vor schimba legile care au vizat implicarea serviciilor de informaţii în diverse domenii. Începând cu 2016, deciziile CCR au schimbat cu totul sistemul de drept din România, în sens pozitiv. Îmi este teamă, dar când vin oameni noi acord o prezumţie de bună credinţă. (...) Problema este că CSM a fost de acord să dea puteri atât de mari unui grup atât de restrâns de persoane. Procurorul general poate să infirme soluţia oricărui procuror din subordine, ceea ce este aberant. Este o debalansare totală a puterii în Justiţie. Cel care face acţiunea disciplinară este bine să fie un terţ, adică Inspecţia Judiciară. De unde ştie Procurorul General sau preşedintele ÎCCJ de o potenţială abatere disciplinară a unui magistrat oarecare din ţară? Cele 1,2 milioane de dosare nefinalizate ale Parchetului General sună enorm, foarte urât. Mi-e foarte greu să spun de ce politicienii acceptă asta. Este vorba de ipocrizie: pe numirea procurorilor, dacă nu ne plăcea ministrul, secţia de procurori avea puterea. Puterea a fost luată şi mutată la ministrul Justiţiei. Este şi o lipsă de resurse umane în rândul procurorilor. Era şi treaba CSM să facă o politică de resurse umane”, a declarat Georgiana Iorgulescu, directorul executiv al Centrului pentru Resurse Juridice, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Centrul pentru Resurse Juridice a sesizat şi Inspecţia Judiciară în cazul controverselor din dosarul Nicolae Ciucă. Georgiana Iorgulescu a arătat care a fost răspunsul inspectorilor în acest caz:

„Inspecţia Judiciară a clasat sesizarea noastră în cazul Nicolae Ciucă. Este prima dată în cariera mea când am reclamat ceva la Inspecţia Judiciară. Cazul Ciucă m-a revoltat tare, m-a revoltat că un judecător a făcut un expozeu politic nemaiîntâlnit. Era un fel de – „piere ţara” dacă dosarul Ciucă merge mai departe. Răspunsul la problema cu repartizarea cazului Ciucă a fost: o greşeală neintenţionată. Este un obicei atât de bine împământenit să ascundem totul sub preş. Era în interesul premierului Ciucă să fie lucrurile rezolvate”.

Tot Centrul pentru Resurse Juridice, condus de directorul executiv Georgiana Iorgulescu a organizat şi prima dezbatere din România pe modificarea Legilor Securităţii Naţionale. Cine a venit, cine a chiulit, cine a refuzat dezbaterea pe legile care afectează drepturile şi libertăţile românilor şi cine s-a fofilat – a povestit Georgiana Iorgulescu în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News:

„Este o toamnă foarte interesantă: acum suntem la moda cu pachetele de legi. Ce se întâmplă cu legile Justiţiei – nu este dezbatere. Dacă s-a constituit o comisie pe legile Securităţii Naţionale, trebuie să vină şi legile, altfel este un non sens. Legile Securităţii Naţionale care au apărut în presă ne-au îngrozit. În ce ţară şi în ce an trăim, dacă spunem despre cineva că are curaj să vorbească?

Preşedintele comisiei de control asupra SRI a confirmat participarea şi nu a venit la dezbatere. La dezbatere au participat judecători, câţiva parlamentari – PSD, UDMR şi AUR, cei din comisia SIE şi cei de la USR, domnul Barna şi domnul Ghinea. De la Cancelaria premierului Ciucă trebuia să vină cineva, n-a mai venit. De la Departamentul Securităţii Naţionale şi cei de la Departamentul Constituţional – Legislativ – din cadrul Administraţiei Prezidenţiale - ni s-a spus că nu sunt disponibili. N-am primit nici răspunsuri de la SRI şi nici de la SIE, ca entităţi. Cei care nu au vrut să vină au spus că nu vin să discute nişte legi care nu există. Este ciudat să spui că legile Securităţii Naţionale nu există când s-a constituit o comisie pentru ele. S-a discutat mai mult despre controlul parlamentar asupra serviciilor de informaţii. Declarativ, o parte din politicieni spun că ar vrea să schimbe radical controlul asupra serviciilor. Simt nevoia să le spun politicienilor că într-o ţară democratică legile sunt scrise întotdeauna de civili. Nu vor să discute nici liniile directoare ale legilor. Serviciul public înseamnă transparenţă, nu să-l iei pe cetăţean de prost. Sunt speriată nu numai pe ce va veni pe zona de servicii, ci şi pe ce va veni pe zona de putere judecătorească. Dacă pe zona de justiţie nu se face curat, cum pot să merg către zone militarizate? Avem obiceiul comunistoid de a ascunde gunoiul sub preş. Oamenii se mai şi pensionează, problema este dacă obiceiurile instituţionale rămân. Nu prea sunt optimistă nici în legătură cu oamenii care vor veni. Propunerile din legile Justiţiei nu sunt corelate absolut deloc. Aş dori să continui dezbaterile pe legile Securităţii Naţionale. Dacă arhitectura legilor rămâne cea de acum, nu este cea democratică. În legile Securităţii Naţionale, controlul civil asupra serviciilor nu este îmbunătăţit, ba din contră”.