ICCJ, aşteptată să dea o soluţie în privinţa nelegalităţii interceptărilor în cazul Ţigareta II

Avocatul lui Dumitru Popescu, condamnat la 14 ani de închisoare în dosarul Ţigareta II, a cerut, luni, Completului de nouă judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) desfiinţarea deciziei prin care clientul său a fost condamnat şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize a interceptărilor telefonice care au fost considerate mijloace principale de probă în cazul clientului său.

Apărătorul lui Popescu, Ilie Iordăchescu, a cerut instanţei, în cazul în care nu admite trimiterea spre rejudecare, modificarea deciziei de condamnare a clientului său şi schimbarea încadrării juridice din coautorat, în complicitate şi astfel să constate că acesta şi-a ispăşit deja pedeapsa, el executând aproape opt ani de închisoare.

"Nu am vrut să se ajungă aici. De la momentul arestării mele şi până în prezent, am încercat şi am rugat autorităţile române să găsească o soluţie, o soluţie prin care eu să îmi pot creşte cei doi copii. Am fost nevoit să mă adresez CEDO cu solicitarea de a mă ajuta ei să găsesc o soluţie la mine în ţară. Sunt tare curios dacă procurorul ştie măcar unde se află mandatul autorizat de interceptare a telefonului meu. Şi când spun asta mă refer la înregistrări trunchiate, fără casete şi fără autorizaţie", a susţinut Popescu în faţa instanţei.

"La dosarul cauzei nu există o autorizaţie pentru interceptările telefonului meu. Potrivit facturii Romtelecom, pe care am scos-o când am ieşit din închisoare, nici măcar jumătate dintre acele convorbiri depuse la dosar nu există. Vă cer să găsiţi o soluţie pentru ca eu să îmi pot creşte copiii. Stau în închisoare alături de oameni care au o pedeapsă la fel de mare ca a mea şi care au comis crime. Ce crimă am comis eu?", a adăugat Popescu.

Instanţa supremă urmează să dea o soluţie în acest dosar.

În 26 aprilie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a criticat modul în care s-au făcut interceptările în cazul lui Dumitru Popescu, inculpat şi condamnat în dosarul Ţigareta II, constatând că acestea au fost făcute în baza Legii 51/1991 privind siguranţa naţională, care nu este conformă cu Convenţia Europeană.

Dumitru Popescu, administratorul societăţii de brokeraj aerian "Quick Aero Service", a fost condamnat definitiv la 14 ani de detenţie, în paralel cu cercetarea sa, acuzatul a făcut două plângeri la CEDO reclamând încălcări ale drepturilor sale.

Deşi a constatat încălcări ale articolelor 3 (nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante) şi 8 (dreptul la respectarea vieţii private si de familie), CEDO nu a acordat reclamantului nicio sumă cu titlu de satisfacţie echitabilă.

Astfel, în cauza Popescu versus România, Curtea Europeană a constatat, pe de o parte, respectarea dreptului de a nu fi supus unor tratamente inumane sau degradante, garantat de articolul 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, sub aspectul său material, dar că s-a încălcat sub aspect procedural, iar pe de altă parte, precum şi încălcarea dreptului la respectarea vieţii private garantat de articolul 8 din Convenţie.

În fapt, reclamantul a fost unul dintre cei 19 inculpaţi cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fapte ce au constituit obiectul dosarului mediatizat sub denumirea de "Ţigareta II".

Iniţial, reclamantul sesizase CEDO cu privire la multiple pretinse încălcări ale drepturilor sale, însă prin deciziile pronunţate la data de 12 mai 2005, respectiv la 22 septembrie 2005, Curtea a respins ca inadmisibile capetele de cerere referitoare la încălcarea articolului 5 din Convenţie (dreptul la libertate şi siguranţă), sub multiple aspecte (paragrafele 1 lit. c, 2, 3 şi 4), precum şi o parte din capetele de cerere privind pretinsa încălcare a articolului 6 paragrafele 1 (dreptul la un proces echitabil), 2 (prezumţia de nevinovăţie) şi 3 (drepturile acuzatului) din Convenţie.

Curtea Europeană a decis să nu acorde reclamantului nicio sumă cu titlu de satisfacţie echitabilă, în opinia sa constatarea încălcării articolelor 3 şi 8 din Convenţie reprezentând o reparaţie suficientă.

În 26 februarie 2001, instanţa supremă i-a condamnat, printr-o sentinţă definitivă, pe 16 dintre inculpaţii din dosarul Ţigareta II la pedepse cuprinse între trei ani şi jumătate şi 15 ani de închisoare, alţi doi au fost achitaţi, iar unul a primit o pedeapsă cu suspendarea executării.