În cauza Mătuşa Tamara, ICCJ clarifică încă o dată problema aplicabilităţii deciziilor CC

În 30 octombrie 2007, instanţa supremă a admis cererea avocaţilor lui Adrian Năstase şi a lui Ioan Melinescu de retrimitere a dosarului "Mătuşa Tamara" la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) pentru refacerea urmăririi penale, decizie atacabilă cu recurs la Completul de nouă judecători.

În motivarea deciziei de restituire la procurori a dosarului "Mătuşa Tamara", judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au ţinut cont de decizia Curţii Constituţionale 665/2007 privind răspunderea ministerială şi de prevederile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.

"Curtea reţine că rezoluţia din 24 mai 2006 prin care s-a dispus în cauză începerea urmăririi penale, fiind conformă unor dispoziţii legale cu privire la care s-a constatat că sunt contrare legii fundamentale, nu poate fi menţinută", se arată în motivarea jduecătorilor instanţei supreme.

Judecătorii nu au acceptat punctul de vedere exprimat de procuror în sensul că decizia 665/2007 a Curţii Constituţionale produce efecte numai pentru viitor, putând fi aplicată numai în cursul urmăririi penale, nu şi în cele aflate în curs de judecată.

Magistraţii au explicat că semnificaţia dispoziţiilor legale potrivit cărora deciziile Curţii sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor este că aceste decizii nu produc efecte în cauzele în care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care au intrat în puterea lucrului judecat.

Problema aplicabilităţii deciziilor Curţii Constituţionale a fost tranşată explicit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în noiembrie 2007, în motivarea restiturii la Direcţia Nasţională Anticorupţie (DNA) a dosarului Zambaccian, în care este inculpat fostul prenier Adrian Năstase.

Judecătorii au decis atunci că hotărârile Curţii Constituţionale (CC) se aplică "direct şi nemijlocit" în dosarul în care a fost invocată problema de drept care a dus la sesizarea Curţii, iar prin publicarea deciziilor în Monitorul Oficial, ele devin general obligatorii pentru viitor. Magistraţii au explicat faptul că invocarea unei excepţii de către o parte a procesului are ca scop, în primul rând, soluţionarea respectivei cauze în acord cu legea şi, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu Constituţia.

Pe de altă parte, în motivarea din dosarul "Mătuşa Tamara", judecătorii au decis că nu pot menţine nici celelalte acte îndeplinite şi nici măsurile luate ulterior, fiind impusă restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea normelor de procedură cuprinse în Legea 115/1999 republicată.

"Este de precizat că nu se poate reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 197 alin 2 din Codul de procedură penală, deoarece nu există niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute expres şi limitativ de dispoziţialegală menţională. Întrucât între faptele pentru care sunt trimişi în judecată cei doi inculpaţi există conexitate în sensul art. 34 lit d) din Codul de procedură penală, se va restitui la procuror întreaga cauză", explică judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest dosar, Adrian Năstase a fost trimis în judecată la sfârşitul lunii mai 2007, alături de Ioan Melinescu, fostul preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, în legătură cu depunerea unei sume de bani de către Tamara Cernasov în contul Danei Năstase.

Potrivit procurorilor anticorupţie, Adrian Năstase este acuzat de dare de mită, iar Ioan Melinescu de sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii.

În cursul lunii noiembrie 2000, Melinescu, în acea perioadă membru al Plenului ONPCSB, l-a contactat, cu sprijinul denunţătorului şi al învinuitului Ristea Priboi, pe deputatul Năstase Adrian, căruia i-a comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari, într-un cont deschis la Creditanstalt Austria - actualmente HVB Bank - având ca titular pe soţia sa, Daniela Năstase.

Cu această ocazie, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară.

Năstase s-ar fi declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate. În consecinţă, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că-i va face "cadou" dosarul respectiv, opinând, totodată, că preşedinte de atunci al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), Adrian Cucu, ar trebui schimbat din funcţie, întrucât intenţiona să informeze Parchetul referitor la lucrarea menţionată, susţine DNA.

După numirea lui Adrian Năstase în funcţia de premier, la data de 28 decembrie 2000, acesta ar fi determinat, în prima şedinţă de Guvern, emiterea HG nr.1399/30 decembrie 2000, pe care a semnat-o în calitate de prim-ministru. Prin respectiva hotărâre, Adrian Cucu şi unul dintre membrii Plenului (care se ocupa de coordonarea verificărilor legate de provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase) au fost revocaţi, iar preşedinte al ONPCSB a fost numit Melinescu.

"Ca urmare a numirii în această funcţie, abuzând de prerogativele ce-i erau conferite, precum şi de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor în cadrul Oficiului, Melinescu a sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Daniela Năstas), şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, lui Ristea Priboi, consilier al prim-ministrului Adrian Năstase, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă", spune DNA.

Cercetările DNA au relevat că întrevederile şi discuţiile purtate între Melinescu, Priboi şi Năstase, la care a participat şi denunţătorul, s-au desfăşurat fie în biroul lui Priboi, fie la cabinetul lui Năstase.

"Probatoriul a arătat că verificările cu privire la provenienţa sumei de 400.000 de dolari ajunsă în contul Danielei Năstase, efectuate de ONPCSB (sub coordonarea acelui membru al plenului care avea sa fie demis prin HG de Năstase) au stabilit că veniturile nu justificau suma depusă. Circumstanţele depunerii sumei de către o altă persoană, în contul Danielei Năstase şi justificarea provenienţei acestor bani şi a scopului plăţii au ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea tranzacţiei. Conform unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător reieşea că suma, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernasov, care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt. Conform acestui document, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, trei manuscrise englezeşti pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy şi Lalique, obiecte valoroase de mobilier şi 30 piese bijuterii aur totalizând cca. 600 grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia şi proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declaraţie de bună-credinţă", susţine DNA.