Renate Weber, Avocatul Poporului, a vorbit într-un interviu pentru MEDIAFAX despre pensiile speciale, despre internarea asimptomaticilor şi despre starea de alertă.

Redăm, mai jos, interviul cu Renate Weber:

MEDIAFAX: Încep prin a vă întreba despre unul dintre subiectele zilei: pensiile speciale. Avem în prim plan discuţii despre pensiile magistraţilor, deşi nu doar ei sunt vizaţi de impozitare. Judecătorul Corina Corbu spune că justiţia este pus pe plan secundar şi este afectată independenţa magistraţilor. Care sunt efectele unei astfel de intenţii?

Renate Weber: Aici, cred că trebuie să facem distincţia între două aspecte. Unul este de oportunitate: de ce s-au dat aceste pensii de serviciu sau speciale, cum le spune toată lumea. Al doilea este aspectul de legalitate, constituţionalitate. În aspectul de oportunitate nu am de ce să intru, pentru că nu acesta este mandatul nostru. La momentul la care Parlamentul a stabilit aceste pensii – că erau pentru magistraţi, pentru militari, poliţişti, servicii - au existat motivele de la data aceea. În mandatul nostru intră doar analiza legilor sau proiectelor de lege  din punct de vedere al constituţionalităţii.

Aici văd o problemă foarte mare. Eu nu înţeleg de ce Parlamentul, de fiecare dată, când este vorba despre aceste pensii, votează nişte legi despre care ei ştiu exact că sunt neconstituţionale. Când s-a pus problema anulării au anunţat de la tribuna Parlamentului că ştiu că-s neconstituţionale, dar au votat. Bineînţeles că au picat la Curtea Constituţională. De data aceasta, s-a încercat o impozitare. De ce spun o impozitare? E o taxare. În corpul legii, se spune că e o taxă. Numai că taxa este o sumă de bani pe care cineva o dă ca să obţină un serviciu. În cazul de faţă, nu e aşa. Nu e o taxă, e un impozit. Dacă ne uităm cum a fost stabilită această taxă, acest impozit, vedem că, de fapt, acestor categorii de persoane, li se aplică o dublă impozitare.

Aţi văzut că e vorba de 10% între 2.000 şi 7.000 şi 85% peste 7.000. Orice pensie în România este impozitată, conform Codului Fiscal, cu 10%. Pe acei 10% nu i-a şters nimeni. Taxa asta, cum o numeşte Parlamentul, vine peste impozitul acela de 10%. Mai explicaţi-mi şi mie cum s-ar putea justifica această  dublă impozitare, pentru că mie, una şi colegilor mei, ni s-a părut că este neconstituţională. În plus, sigur că este vorba despre trecerea bruscă de 10% la 85%. Noi avem un articol în Constituţie care vorbeşte despre principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Iarăşi, ni s-a părut că este împotriva acestui principiu. Şi am sesizat CCR. Este dreptul nostru prevăzut de Constituţie că putem să facem acest lucru. Mai departe, decizia este a instanţei constituţionale, nu a noastră. Ce m-a deranjat foarte mult este faptul că Parlamentul, în loc să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce a votat, a pasat frumos răspunderea către noi, Înalta Curte – dar nu prea are curaj să se atingă de Înalta Curte şi de CCR.

Or, asta este nedrept. Mai mult, a venit cu o chestiune absolut mincinoasă. Aceea cum că eu aş fi beneficiara unei astfel de pensii. Există un articol în legea noastră care face trimitere la pensionare la legea judecătorilor de la CCR. Acest articol a fost declarat neconstituţional de CCR încă de anul trecut. Dincolo de asta, eu am o situaţie cu totul aparte. Până la mine, toţi Avocaţii Poporului toţi au fost magistraţi la Înalta Curte, judecători la CCR, deci au avut la viaţa lor tangenţă cu această profesie. Eu sunt prima care vine eminamente din privat. Eu nu am contribuit la viaţa mea la sistemul public de asigurări sociale, pentru că, avocat fiind, am contribuit întotdeauna la o casă privată, casa de asigurări sociale şi de sănătate a avocaţilor şi eu, când m-am pensionat, pentru că am ieşit din avocatură prin pensionare, am primit şi primesc o pensie de acolo.

E în declaraţia mea de avere de câţiva ani de zile. Deci, eu nu aş avea cum să mă calific la ceva special, pentru că specialul ăla trebuie să se adauge la ceva normal, iar ăla normal din sistemul public nu îl pot primi. E un lucru pe care l-am ştiut clar din momentul în care am venit în această instituţie şi sincer, chiar mi se pare o josnicie să mă acuzi de aşa ceva în condiţiile în care ştii care este situaţia.

Eu cred că întrebarea adevărată este nu din punct de vedere al constituţionalităţii, ci din punct de vedere al oportunităţii. Sigur că oamenii au dreptul să se întrebe de ce unele categorii primesc. Se pot face dezbateri, se poate discuta, dar eu cred că, în România, stat social, cum spune Constituţia – important ar fi să asiguri pensii decente şi celorlalte categorii de persoane din ţară. Deci tăierea unor pensii, discutând de oportunitate, nu garantează majorarea celorlalte, sub nicio formă.

Dincolo de asta, Parlamentul dacă ar vrea sigur că ar găsi şi modalităţi de rezolvare de o manieră decentă, echilibrată şi mai ales constituţională a acestei situaţii. Dacă vreodată cineva din Parlament va fi dornic să ne audă punctul de vedere, ne poate invita la o dezbatere în comisia de specialitate şi le putem da exemple.

MEDIAFAX: Omul de acasă nu înţelege foarte bine sistemul de pensii, dar ştie că sunt sume mari şi vrea să fie tăiate. Ce să înţeleagă el?

Renate Weber: Eu cred că omul de acasă ar trebui să vadă cât de serioase sunt aceste discuţii şi cât de serioase sunt promisiunile făcute de partidele politice, dacă sunt promisiuni adevărate sau dacă le vând iluzii. Este foate uşor să fii populist, să spui că le vei da, le vei tăia şi o să curgă lapte şi miere şi, în realitate, când te uiţi la ce se întâmplă la vot, să vezi că ceea ce se votează de fapt nu va rezista unui control firesc al CCR. Pe de altă parte, haideţi să aşteptăm decizia Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului nu este decât un intermediar în toată această poveste. Adică noi sesizăm acolo unde considerăm că avem dreptate. Curtea Constituţională este singura instanţă constituţională care va decide. Noi avem, de când am venit în instituţie,  25 de sesizări la Curtea Constituţională. Am pierdut puţine din ele. Cred că am pierdut vreo 3-4. Asta cred că vorbeşte despre calitatea muncii pe care o facem aici.

MEDIAFAX: Apropo de sesizările pe care le-aţi depus, mai ales în pandemie. Aţi atras animozităţi din partea liberalilor, de aici şi cererea de revocare. Aţi fi procedat altfel, ştiind că acum este o procedură de revocare ce vă vizează?

Renate Weber: Nu, categoric, nu. De când am venit la instituţie, am spus foarte clar: voi face ceea ce este corect. Chestiunea drepturilor şi libertăţilor chiar mă interesează. Atât timp cât cred că avem dreptate – nu sunt decizii pe care le-am luat singură – evident, ne ducem mai departe. Tot timpul a fost eventual ideea asta a revocării. În conformitate cu legea noastră, de la Avocatului Poporului, instituţia este unipersonală, numai avocatul poporului poate fi revocat. Cum să fi acţionat altfel? Categoric, nu.

Dimpotrivă, chiar dincolo de procedura asta - pe care eu nu o comentez - să se desfăşoare în Parlament şi voi discuta acolo – am satisfacţia că pe perioada pandemiei în afara sesizărilor la CCR, noi avem peste 55 de adrese şi recomandări la nivelul cel mai inalt – prim ministru, ministri, nu mai vorbesc la nivel local sau de secretar de stat. Şi ministrul de interne – el foarte mult în perioada în care era starea de urgenţă, Ministrul Sănătăţii, ministrul Finanţelor, ministrul Muncii, dar şi ministrul Economiei. Chiar dacă la multe din ele nu ne-au răspuns, în realitate când mă uit la ce s-a întâmplat în practică, văd că de fapt sesizările noastre au fost avute în vedere şi nişte lucruri s-au schimbat.

Să vă dau nişte exemple clare: noi am sesizat la un moment dat, plecând de la sesizări de-ale colegilor noştri din teritoriu şi de la nişte luări de poziţii ale unor medici. Am sesizat că în pandemie, toţi cei care erau bolnavi şi se aflau în concedii medicale cu această  maladie primeau doar 75%. De ce? Pentru că nu era inclusă într-o hotărâre de Guvern unde existau enumerate bolile pentru care se putea obţine concediu medical de 100%. A trebuit să facem noi sesizări şi pe baza a ceea ce am spus, au modificat acea hotărâre de Guvern. Sigur, Guvernul poate să spună că noi am făcut asta, adică Guvernul. Da, dar eu ştiu că fără sesizarea noastră, probabil lucrul acesta ar fi fost trecut sub tăcere. Apoi i-am sesizat nu o dată domnului ministru Vela să aibă grijă cum anume face faptele de contravenţie în ordonanţele militare, că se crează confuzie.

De ce? Pentru că în lege, de fapt nu erau definite. Şi ceea ce s-a întâmplat în practică a fost că fiecare agent constatator a interpretat cum a crezut el de cuviinţă şi s-au aplicat nişte amenzi de ne-au situat poe locul 1 în Europa – nu ştiu dacă nu şi mai departe. Cele mai multe şi cele mai mari, la cuantumul amenzii. I-am sesizat acest lucru. L-am rugat să facă măcar o minimă instruire cu agenţii constatatori, ca să aibă şi oamenii aceia un fir roşu, să ştie cum să aplice. Între timp, normal, am sesizat la CCR ordonanţa iniţială.

S-a supărat Guvernul că am câştigat la CCR şi am făcut asta? Iertaţi-mă, amenzile se dau pe baza unor fapte care sunt considerate contravenţii. Dacă alea nu sunt în lege, cum să dai amenzi? Amenda este o sancţiune, nu se poate. Nu pe noi trebuie să se supere, ci pe faptul că de-a lungul timpului legislaţia românească a fost făcută prost. Pentru că asta nu e legislaţie de acum în pandemie. E din 99, modificată iarăşi foarte nefericit de Parlament. Dar lucrurile trebuie rezolvate.

Am trimis domnului ministru Tătaru cred că vreo 4 adrese, ultima e chiar e o recomandare prin care l-am rugat, pe de o parte, să nu mai interneze asimptomaticii, pe de altă parte să deschidă spitalele pentru oamenii care au alte maladii. Noi primeam petiţii şi primim în continuare de la oameni şi de la rude care ne spun că oamenii mor cu zile pentru c nu primesc asistenţă medicală. Am primit răspunsuri foarte vagi, inclusiv la ceea ce noi am sesizat cu privire la externări. Se plângeau oamenii că stau 40-50 cred că cel mai mult a stat cineva 63 de zile asimptomatic în spital pentru că nu ieşeau 2 teste Covid negative la rând consecutive.

MEDIAFAX: Putem vorbi aici despre o internare abuzivă?

Renate Weber: Este o internare obligatorie. Noi am sesizat la CCR legea care e din 2006, care nu prevede nişte criterii clare, ci doar spune că ministrul Sănătăţii, prin ordin poate să facă asta. Or, orice internare este o privare de libertate şi din perspectiva Constituţiei României, este inadmisibil ca asta să se întâmple prin ordin de ministru. Ea trebuie să fie prin lege. De asta ne-am dus la Curtea Constituţională.

Pe 18, am făcut o recomandare, pentru că pe 17 apăruse pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii recomandarea ca persoanele depistate pozitiv, dar asimptomatice, să nu fie ţinute în izolare mai mult de 10 zile. În izolare, pentru că ei nici nu se gândeau la internare. Noi am avut recomandări în sensul acesta, să nu-i internăm. Sigur că am făcut recomandarea aceasta. Au trecut câteva zile,  ordinul a fost modificat ieri tot cu jumătăţi de măsură. Adică nu vă mai ţinem obligatoriu la nesfârşit, dar 10 zile tot vă ţinem în spital. Dacă testul iese negativ, sunteţi liber să plecaţi, dacă iese pozitiv, vă întoarceţi acasă şi staţi 4 zile în internare acasă. Păi nu putea să stea de la început 14 zile în internare acasă?

Avem un ordin al ministrului Sănătăţii care precizează că nu trebuie dat tratament persoanelor asimptomatice pentru că s-a dovedit că nu ajută la eliminarea virusului. Deci avem ordin să nu fie trataţi. Atunci, de ce îi ţinem în spital? Avem câteva zeci de petiţii – unii s-au plâns de condiţii foarte precare. Nu mă refer la hrană. Dar este dificil pentru o persoană să stea o perioadă de timp complet lipsită de libertate. Oamenii nu pot să iasă afară.

MEDIAFAX: Ar putea merge în instanţă?

Renate Weber: Este dreptul fiecărei persoane care consideră că i-a fost afectat dreptul fundamental la libertate, este dreptul ei să facă acest lucru. Ştiu că la un moment dat, domnul Arafat s-a pronunţat pe respectarea drepturilor pacienţilor. Ne-a spus nouă de ce nu ne sesizăm acest lucru? Pai care drepturi ale pacienţilor să mai fie respectate, de vreme ce internarea este obligatorie? Acesta este primul drept pe care-l are un pacient. Vreau să mă duc să mă testez, este un drept, vreau să mă internez, este dreptul meu, dacă plătesc asigurări de sănătate. La tratament – să fiu informat. Asta, din păcate nu s-a întâmplat la noi.

MEDIAFAX: Instanţele au, acum, şi mai mult de lucru, mai ales că au venit amenzile din starea de urgenţă, care au fost contestate. Dacă aceeaşi soartă o vor avea şi amenzile din starea de alertă, instanţele vor fi şi mai copleşite. Aţi primit reacţii?

Renate Weber: Nu. Pe stare de alertă, ele au fost, totuşi, mai bine precizate în Legea 55. Am sesizat-o şi pe aceea la CCR, dar nu din perspectiva aceasta. Au câteva greşeli acolo, adică se face trimitere la nişte texte care nu există, litera t), care nu este. E o lege făcută repede de tot în Parlament, într-o zi. Ce să zic, ce-i acolo! Dar din punctul de vedere al descrierii contravenţiei, nouă ni s-a părut că lucrurile sunt mai clare. Nu ştiu câte amenzi s-au dat – cu siguranţă nu ca în starea de urgenţă.  Nu ştiu câtă lume a contestat, dar este dreptul fiecăruia să conteste. Ei au spus că s-au dat peste 310.000 amenzi. Păi dacă ai dat 310.000, este firesc să te aştepţi să conteste 100.000 ceea ce s-a şi întâmplat.

MEDIAFAX: Aţi primit petiţii din partea justiţiabililor în acest sens?

Renate Weber: Nu, că oamenii au cam învăţat că în momentul în care au un proces în derulare nu mai pot să vină la noi. Am primit la început să contestăm astea.

MEDIAFAX: Aveţi în subordine şi Avocatul Copilului. Aţi văzut în plenul CSM, doamna procuror general Gabriela Scutea a avut o declaraţie în care punea problema dacă ar putea fi pus în discuţie consimţământul unei fete de 13 ani în cazul unui act sexual. V-aţi sesizat în această privinţă?

Renate Weber: Noi avem deja un proiect în derulare. În primul rând, ştiam situaţia. Mie imi este greu de înţeles inclusiv modul în care Codul Penal sancţionează raportul sexual cu o minoră – că se face diferenţiere între 13 şi 15 ani şi până la 13 ani.
Dacă mă întrebaţi, aş spune că de la momentul când a fost făcut textul de lege avem o problemă. E o dezbatere care are loc în fiecare ţară: de la ce vârstă o persoană poate să îşi dea un consimţământ adevărat în legătură cu o relaţie sexuală.

Discuţiile sunt – sunt ţări care lasă vârsta de 14 ani, de 15 ani, de 13 ani. În Franţa au fost discuţii să lase la 11 ani ceea ce este coşmar. Nu s-a legiferat. Opinia mea – dar sunt subiectivă, pentru că sunt femeie, şi sunt mamă de fată, şi nu pot fi altfel decât subiectivă – este că 13 ani este o vârstă mult prea scăzută. Eu ştiu că, din păcate, suntem confruntaţi în România cu sarcini şi cu naşteri la copile care sunt de 12, 13 ani, dar nu le face asta mai înţelepte şi au înţeles ce fac.

Eu cred că este o chestiune care ar trebui lămurită. Separat de acest lucru, pentru că am văzut de foarte multe ori că instanţele nu mai merg pe ideea că a fost un viol, că se poate dovedi mai greu – se merge pe relaţie sexuală şi atunci pot să aplice pedepsele aşa. Noi, ce dorim şi am discutat cu colegii şi am trimis scrisori în sensul acesta – dorim să avem un proiect mai mare, şi discuţii cu Parchetul General. Este vorba şi de investigaţiile pe care le fac procurorii, dar şi cu CSM, şi cu INM, pentru că acolo se formează judecătorii.

Există nişte specificităţi clare când este vorba despre asemenea tipuri de infracţiuni şi despre copii. Din perspectiva asta, noi chiar am vrea să colaborăm cu dânşii. Putem aduce şi UNICEF în colaborare. Te strânge în spate când vezi un bilanţ din aceste în care nişte predatori, nişte hiene fie scapă, fie primesc nişte sancţiuni de parcă doar au flueirat în faţa bisericii. Mi se pare inadmisibil şi există riscul uriaş ca prin astfel de condamnări să se transmită un mesaj că astfel de fapte sunt acceptabile într-o societate. Nu, nu sunt acceptabile. În opinia mea, pedofilia sub nicio formă nu poate fi acceptată. Dar nu avem nici măcar o definiţie a pedofiliei. Aici ar trebui să ne concentrăm atenţia.

MEDIAFAX: Cum vedeţi proiectul privind eliberarea condiţionată pentru anumite categorii de infracţiuni?

Renate Weber: Noi am avut aici o discuţie foarte rapidă. Nu l-am analizat, sinceră să fiu.  Nu m-am uitat pe acela. Ce pot să spun că din discuţia noastră, lucrurile care au reieşit este că eliberarea condiţionată sigur o prevezi în lege, nu e un drept ci o vocaţie. Cred că la momentul la care CCR va analiza această sesizare ne va cere un punct de vedere. Vom vedea la data aceea. Dar cred că o sesizare în acest sens nu vom face.

MEDIAFAX: Ar fi binevenită o astfel de reglementare?

Renate Weber: O astfel de reglementare ar trebui făcută mai ales când e vorba de legislaţia penală, pentru că se schimbă în raport cu schimbările din societate. Ar trebui făcută pe repede-nainte, ci după o dezbatere cu specialişti. Unde sunt vocile criminologilor, ale celor care studiazaă comportamentul infracţional? I-aţi auzit? Eu nu. Despre asta este vorba. Ar trebui să avem ample dezbateri cu specialişt, cu oamnei din medicina legală, cu criminologi, cu profesori de la Drept. Asta as fi vrut să văd în discuţiile din comisiile din Parlament.