Kovesi cere instanţei supreme să se pronunţe în privinţa interpretării unui articol al Legii 112

Potrivit unui comunicat de luni al Ministerului Public, textul de lege respectiv se referă la posibilitatea valorificării pe cale silită a imobilelor cu destinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului şi dobândite în temeiul prevederilor acestui articol.

Caracterul neunitar al practicii judiciare a rezultat în urma analizei hotărârilor judecătoreşti în această materie. Astfel, s-au evidenţiat două orientări în ceea ce priveşte interpretarea pe care au dat-o magistraţii judecători dispoziţiei art. 9 alin.8 din Legea nr.112.

Într-o primă interpretare, instanţele au apreciat că imobilele dobândite în temeiul acestui articol pot face obiectul urmăririi silite, întrucât legea prevede o indisponibilizare temporară a imobilelor cumpărate în baza actului normativ respectiv, dar nu le declară neurmăribile, astfel încât pot fi valorificate pe calea executării silite.

Alte instanţe, însă, au oferit aceluiaşi articol o altă interpretare, în sensul că interdicţia de înstrăinare a acestor imobile se extinde şi asupra vânzării pe calea executării silite.

În conformitate cu această orientare, imobilele al căror regim juridic este reglementat de Legea 112/1995 sunt inalienabile temporar, astfel încât asupra lor nu se pot realiza acte de dispoziţie sau acte de executare silită, pentru că în acest mod, acest gen de acte ar reprezenta o modalitate indirectă de eludare a dispoziţiilor legale care scot temporar din circuitul civil această categorie de bunuri.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi Codului civil cu cele ale legii speciale, rezultă că imobilele ce intră sub incidenţa interdicţiei de înstrăinare prevăzută de art. 9 aliniatul ultim nu pot face obiectul executării silite imobiliare, întrucât nu se poate aprecia că aceste imobile ar avea un regim juridic diferit în cele două ipoteze, respectiv vânzare voluntară şi vânzare pe calea executării silite.