Modificări la Codul Penal pentru punerea în acord cu deciziile CCR. Cum e definit abuzul în serviciu

Codul penal a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, dar ulterior acestei date, Curtea Constituţională a României a pronunţat mai multe decizii de admitere a unor excepţii de neconstituţionalitate cu privire la texte cuprinse în lege.

Astfel, Legiuitorul a promovat deja intervenţii legislative pentru punerea în acord a legislaţiei cu o parte dintre aceste decizii, în vreme ce altele nu au fost urmate de demersuri legislative cu acest scop.

Proiectul de lege privind modificările aduse Codului Penal are în vedere modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exclusiv pentru punerea în acord a dispoziţiilor din actele normative menţionate cu prevederile Constituţiei, aşa cum acestea din urmă au fost interpretate prin decizii ale Curţii Constituţionale de admitere a unor excepţii de neconstituţionalitate referitoare la aceste acte normative.

Astfel, în proiect este prevăzută şi modificarea definiţiei abuzului în serviciu, care acum este definită ca „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”. Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

În ceea ce priveşte Codul de Procedură Penală, de la intrarea sa în vigoare Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate şi a realizat analize aprofundate asupra unor instituţii reglementate în acest act normativ, pronunţând şi decizii de admitere a excepţiilor - unele dintre acestea fiind simple (extreme), iar altele intermediare (cu rezervă de interpretare). Unele dintre aceste decizii de admitere a unor excepţii de neconstituţionalitate au fost urmate de intervenţii legislative, realizate prin intermediul unor legi sau ordonanţe de urgenţă, prin care s-a realizat punerea în acord a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală cu Constituţia, aşa cum aceasta a fost interpretată prin decizii ale Curţii Constituţionale. Pentru altele, însă, nu s-a realizat această punere în acord.

În privinţa statutului personalului de probaţiune, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 252/2013, cu modificările şi completările ulterioare sistemul de probaţiune din România a fost reconfigurat, prin reorganizarea sistemului existent.

Reorganizarea sistemului de probaţiune s-a realizat pe cele două paliere, central şi local, stabilindu-se noi mecanisme de relaţionare între cele două forme de organizare. Astfel, pe de-o parte a fost avută în vedere înfiinţarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Justiţiei şi, pe de altă parte, reorganizarea serviciilor de probaţiune de pe lângă tribunale, care au trecut în subordinea Direcţiei.