Nistor Călin: „M-ar fi interesat să se spună câte persoane au fost achitate pe abuz în serviciu. Dacă avem un număr foarte mare de persoane achitate, peste 15-20%, înseamnă că sunt probleme pe elementele de tipicitate ale infracţiunii”

„Am fost 5 ani adjunct al DNA şi de două ori procuror şef interimar al DNA. Am activat în procuratură peste 21 de ani. Procurorii nu au voie legal să furnizeze date din dosare, urmărirea penală este nepublică. Au fost persoane trimise în judecată că au furnizat date din dosarele de urmărire penală. Comunicarea este reglementată de un ghid aprobat de CSM. Nu orice furnizare de informaţie este infracţiune. Comunicarea Ministerului Public se poate face doar în anumite situaţii. Procurorul nu poate discuta date concrete care ţin de dosarul de urmărire penală. Când i-am revocat pe C. Man şi pe C. Ardelean era un alt scandal privind o înregistrare cu aspecte nu tocmai în regulă de la o şedinţă a ST Oradea. Când activezi în DNA, o direcţie specializată, trebuie să ai exigenţe mult mai mari pe conduită şi respectarea normelor legale. Nu regret că i-am revocat din DNA pe cei doi procurori. N-au furnizat niciodată informaţii că n-ar fi implicaţi în acele discuţii. Nu, nu este în regulă, magistratul are obligaţia de rezervă. Discuţiile care exced unor norme minime de conduită profesională trebuie sancţionate. Dacă sunt astfel de comportamente, sunt instituţii care ar trebui să sancţioneze astfel de derapaje: Inspecţia Judiciară, CSM. Am fost de multe ori ţinta unor campanii, dar nu de amploare”, a declarat în emisiunea OFF/OnTheRecord Nistor Călin, fost procuror şef DNA, actual avocat, despre cazul interceptărilor apărute în presă în care sunt implicaţi şi foşti procurori DNA pe care i-a revocat.

Fostul procuror şef al DNA a vorbit în emisiune şi de problema abuzului în serviciu – din perspectiva procurorului dar şi a avocatului:

„Până în 2016, infracţiunea aceasta n-a comportat probleme de constituţionalitate. În orice normă juridică există o marjă de interpretare. S-a exagerat cu trimiterile în judecată pe infracţiunea de abuz în serviciu. Dosare pe abuz în serviciu fac toate parchetele. La un parchet, s-a trimis în judecată pe abuz în serviciu un agent de poliţie care a mers cu maşina să ducă nişte medicamente copilului bolnav acasă. Când exagerez cu interpretarea, la un moment dat cineva va interveni să te pună în anumite coordonate constituţionale sau legale. CCR vorbeşte de necesitatea de a se impune un prag pentru mai buna apreciere a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii. N-ar fi rău să se instituie un prag pentru că n-am mai avea situaţii de genul ăsta. Şi dacă se introducea un prag, procurorii oricum mergeau pe cealaltă variantă: vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Curtea spune că trebuie cumva apreciată şi intensitatea vătămării. Deci doar pragul nu rezolvă efectiv problema. Considerentele CCR sunt obligatorii pentru toată lumea. Sunt obligatorii din 1995. În considerente, CCR curtea menţionează o anumită conduită pe care o impune textul de lege respectiv, chiar dacă este respinsă excepţia. Curtea ca să revină asupra deciziilor trebuie să întâmple ceva nemaiîntâlnit. Eu nu ştiu să fi întâmplat evenimente deosebite. Pe mine m-ar fi interesat câte persoane au fost achitate pe infracţiunea de abuz în serviciu. Dacă avem un număr foarte mare de persoane achitate pe abuz în serviciu, peste 15-20%, înseamnă că sunt probleme pe elementele de tipicitate ale infracţiunii. Înseamnă că legiuitorul trebuie cumva să regleze această situaţie. Este foarte bine că ÎCCJ a sesizat problema abuzului în serviciu la CCR. Sunt multe cauze care indiferent de decizia CCR, tot achitări erau. CCR ne-a salvat într-o anumită măsură. A fost o situaţie cu un primar achitat pe fond, condamnat în apel. Unii au fost condamnaţi pentru asemenea fapte, la alţii s-a mers pe litigiu de dreptul muncii. CCR spune în decizia 405 că răspunderea penală este ultima ratio”.

Nistor Călin a semnalat în emisiunea OFF/OnTheRecord şi problemele legate de modificarea CPP – respectiv posibilitatea ca interceptările din mandatele de securitate naţională să devină probe în dosarele de corupţie, dar şi accesul avocaţilor la informaţii clasificate, chiar dacă au certificat ORNISS:

„CCR a zis că infracţiunile de corupţie nu sunt infracţiuni care ameninţă securitatea naţională. Dacă corupţia ameninţă securitatea naţională, acel stat este eşuat, gen Haiti. Ar fi nedrept să spunem că în Rmânia e o mare problemă corupţia. Corupţia trebuie combătută, dar nu e de anvergura să aducă atingere securităţii naţionale. Am văzut alţi profesionişti care spuneau acum câteva luni că în România este corupţie generalizată. Da, şefi de instituţii. Corupţia trebuie combătută, fără menajamente, pe fapte de corupţie probate solid. DNA trebuie să trimită în judecată pentru ideea pentru care a fost creată: să combată corupţia la nivel mediu şi înalt. (...) Eu am lucrat cu astfel de cauze, până când a permis CCR. Îmi treceau prin mână la DNA informaţiile clasificate. Primeam acces la MSN dacă ne comunica vreunul din serviciile de informaţii. Legea 182/2002 e construită pe baza principiului necesităţii de a cunoaşte. La DNA aveam ORNISS, ca avocat n-am ORNISS. Şi dacă am ORNISS ca avocat, şi dacă emitentul nu-mi dă acces la materialele clasificate, ce fac? Pe actualul cadru legislativ, accesul la materialul clasificat ţi-l dă emitentul. Dacă citea cineva cu atenţie decizia CCR ar fi observat că se spunea că ar trebui să decidă asupra declasificării judecătorul învestit cu judecarea cauzei, nu emitentul actului. În condiţiile accesului pentru magistraţi ar trebui să se dea acces şi pentru avocaţi. Şi magistraţii şi avocaţii sunt participanţi în procesul penal. Nu poţi crea situaţii de inegalitate când discutăm de principiul egalităţii armelor. Este o problemă în proiectul de lege de modificare a CPP. Modificarea nu rezolvă nimic. Nu răspunde exigenţelor impuse de CCR prin decizii. (...) N-am solicitat certificat ORNISS. N-am intrat în vreun dosar cu MSN. Solicitarea unui mandat de securitate naţională nu înseamnă neapărat că se va transpune într-o cauză penală. Pe un MSN poate fi o persoană, pot fi mai multe persoane. Nu există număr limitat de persoane. Un procuror a dat acces la materiale clasificate unor avocaţi, s-a sesizat Inspecţia Judiciară, acţiunea disciplinară a fost respinsă de secţia pentru procurori a CSM. Prin decizia 49/2019, ÎCCJ a apreciat că procurorul a procedat corect dând acces avocaţilor la materialele clasificate, deşi legile impun alt mod de acces. Ca să evităm discuţiile, s-ar putea proceda în oglindă la avocaţi ca la magistraţi. De multe ori securitatea naţională este un concept care este mult deasupra intereselor individuale”.

Fostul şef DNA spune că decizia ÎCCJ pe prescripţie generează o situaţie discriminatorie în dosare. În ceea ce priveşte DNA, Nistor Călin a susţinut în emisiunea OFF/OnTheRecord pe Aleph News că principala instituţie anticorupţie trebuie să revină la menirea sa: combaterea corupţiei la nivel mediu şi înalt:

„Nu ştiu care incidenţa ultimei decizii pe prescripţie în DNA. Deciziile CCR pe prescripţie sunt destul de clare, ca şi decizia ÎCCJ. Hotărârea Înaltei Curţi generează o situaţie discriminatorie. Este incorect ca un inculpat al cărui avocat a ridicat iniţial problema prescripţiei să nu poată beneficia de dispoziţiile ulterioare (...) La momentul la care am plecat eu din DNA conduceam o secţie. Eu am fost procuror de caz în două cauze trimise în judecată pe infracţiuni de corupţie pe pandemie. În cauza Adrian Ionel – UNIFARM, există o condamnare la fond. DNA trebuie să facă investigaţii serioase, pe probe solide. Menirea DNA este combaterea corupţiei la nivel mediu şi înalt. Noilor procurori şefi trebuie să le acordăm încredere, sunt la început de drum”.