Raportul privind controlul de fond la DNA, publicat pe site-ul CSM

În urmă cu o săptămână, Secţia pentru procurori şi-a însuşit, cu unanimitate de voturi, acest raport în care se constată o serie de deficienţe, în special la Secţia a 2-a condusă de procurorul şef Doru Ţuluş.

"Verificările efectuate în cadrul controlului de fond la nivelul acestei secţii au evidenţiat existenţa unor deficienţe în organizarea, planificarea şi controlul activităţii, deficienţe ce pun în discuţie aptitudinile manageriale ale procurorului şef secţie", este concluzia verificărilor efectuate la Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie.

În urma controlului, s-a constatat că în Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penala nu au fost înregistrate imediat unele acte de sesizare care respectau toate condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea mecanismului procesual. În astfel de situaţii, plângerile şi sesizările prin care se reclamau fapte cu caracter penal, cât şi dosare penale în care alte unităţi de parchet îşi declinaseră competenţa de soluţionare în favoarea DNA, nu au fost înregistrate în Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală, ci în Registrul de intrare-ieşire a corespondenţei şi în Registrul de evidenţă a cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor şi memoriilor.

Conform practicii stabilite, parte din actele de sesizare valabil formulate au fost repartizate procurorilor din subordine pentru verificări, deşi, fiind vorba de cauze care nu erau înregistrate ca dosare penale, nu puteau fi instrumentate în condiţiile Codului de procedură penală, se arată în raport. Astfel, a rezultat că după perioade mari de timp, chiar de ordinul anilor, procurorii au propus înregistrarea lucrărilor repartizate ca dosare penale, fără ca între timp să se fi efectuat vreo activitate.

Inspectorii au constatat că în unele situaţii s-au întocmit procese-verbale de sesizare peste actele de sesizare iniţiale, ajungându-se astfel la denaturarea datei la care fusese, de fapt, sesizat organul de urmărire penală. De asemenea, alte plângeri penale şi sesizări adresate Secţiei combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, valabil formulate, nu au înregistrate ca dosare penale decât după examinarea lor de către Serviciul de investigaţii, tot din dispoziţia procurorului şef al secţiei. S-a constatat că, în respectivele situaţii, nu s-au putut efectua, în condiţii legale, activităţi de către poliţia judiciară întrucât lipsea cadrul procesual adecvat necesar realizării lor, se arată în raport.

Un alt aspect al deficienţelor constatate în activitatea de primire şi înregistrare a lucrărilor îl constituie modul de valorificare a petiţiilor anonime. În unele dintre situaţiile verificate, s-a constatat că în registrul cauzelor penale, la rubrica "Numele celui care sesizează, nr. şi data sesizării", apare înscrisă menţiunea "anonimă", fără să existe procesele-verbale de sesizare din oficiu.

Totodată, inspectorii au constatat că, prin modul de organizare a activităţii de către procurorul şef secţie, ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul acestui serviciu au efectuat şi activităţi circumscrise actelor premergătoare începerii urmăririi penale în cauze care nu erau înregistrate ca dosare penale şi în lipsa unei dispoziţii scrise a procurorului delegat cu efectuarea urmăririi penale.

Verificarile efectuate au constatat existenţa unor situaţii în care dosare repartizate iniţial unor procurori au fost redistribuite altor procurori, din dispoziţia procurorului şef secţie sau cu acordul acestuia. De asemenea, raportul a stabilit că principiul continuităţii procurorului în faza de urmărire penală a fost nesocotit şi prin efectuarea unor conexări greşite a dosarelor, ajungându-se ca procurorul ulterior sesizat să soluţioneze o cauză cu care fusese delegat un alt procuror, pe baza unui act de sesizare mai întâi înregistrat.

În raport se mai arată că din verificările efectuate a rezultat că legalitatea şi temeinicia soluţiilor de netrimitere în judecată au fost examinate exclusiv de procurorul şef secţie, deşi această prerogativă revenea procurorilor şefi serviciu. Un alt aspect constatat în legătură cu soluţiile de netrimitere în judecată este cel al necomunicării actelor de procedură prin care s-au emis astfel de soluţii.

De asemenea, s-a constatat că procurorul şef secţie a soluţionat şi plângeri care erau de competenţa instanţei.

Verificarile au mai stabilit existenţa unor situaţii în care cauze finalizate prin soluţii de netrimitere în judecată au fost soluţionate după perioade mari de timp de la data înregistrării sesizării la DNA.

Inspectorii au mai constatat că, în perioada supusă controlului, procurorul şef secţie nu a prezentat informări cu privire la problemele de drept controversate apărute în activitatea secţiei.