România câştigă un proces la CEDO

În 26 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat decizia de inadmisibilitate în cauza Barbu Anghelescu împotriva României (nr.2).

"Reclamantul, invocând dispoziţiile articolului 3 din Convenţia Europeană, s-a plâns de faptul că a fost agresat de către procuror, cu ocazia derulării unei anchete penale în cadrul căreia era cercetat pentru ultraj şi pentru mai multe infracţiuni de fals. De asemenea, reclamantul a arătat că ancheta penală derulată împotriva procurorului care l-a agresat nu a avut caracterul unei anchete efective în sensul jurisprudenţei Curţii", informează Ministerul Afacerilor de Externe (MAE).

În ceea ce priveşte latura materială a articolului 3, arată MAE, Curtea a reţinut că Anghelescu nu şi-a susţinut afirmaţiile cu elemente de probă pertinente, acesta nefurnizând nici un început de dovadă pentru a demonstra existenţa relelor tratamente şi că actele denunţate nu intră sub incidenţa articolului 3.

"Sub aspectul laturii procedurale a articolului în discuţie, având în vedere consideraţiile reţinute sub aspectul laturii materiale, Curtea a considerat că afirmaţiile reclamantului nu îndeplineau condiţiile cerute de jurisprudenţa sa pentru a putea da naştere unei obligaţii de anchetă în sarcina autorităţilor naţionale. În plus, Curtea a reţinut că, în cauză, s-a desfăşurat o anchetă penală ca urmare a plângerii reclamantului referitoare la pretinsele tratamente inumane care i-au fost aplicate de procuror", mai explică MAE.

În concluzie, arată MAE, cererea reclamantului formulată pe temeiul articolului 3 a fost respinsă ca fiind în mod manifest nefondată.

Reclamantul s-a plâns de asemenea şi pe temeiul articolelor 5 şi 6 par.2 din Convenţie pentru faptul că a fost adus la parchet de poliţie în baza unui mandat de aducere, capete de cerere care au fost respinse de instanţa europeană.

În octombrie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că statul român nu a efectuat investigaţii corespunzătoare în cazul lui Anghelescu, arestat şi maltratat de un ofiţer de poliţie pentru nerespectarea regulilor rutiere.

Gorjeanul Barbu Angelescu a fost arestat la volanul maşinii sale, în anul 1996, de către o patrulă a poliţiei rutiere. Între cele două părţi a izbuncnit un conflict, unul dintre ofiţeri acuzându-l pe Anghelescu că ar fi beat, insultându-l şi agresându-l. Anghelescu susţinea că acesta a încercat să-l stranguleze cu o eşarfă.

Guvernul român a arătat că bărbatul a refuzat să se supună unei testări cu fiolă şi a iniţiat conflictul, în urma căruia şi ofiţerii de poliţie ar fi fost răniţi.

Anghelescu a fost arestat pentru 30 de zile şi acuzat de ultraj şi de refuzul de a se supune testării pentru stabilirea alcoolemiei. Conform raportului medical din 1996, românul avea mai multe vânătăi şi leziuni, majoritatea în jurul gâtului.

Iniţial, Anghelescu a fost condamnat la un an de închisoare pentru subminarea autorităţii publice, dar Curtea de Apel din Piteşti i-a dat câştig de cauză, în 2001 şi a decis că ofiţerii care s-au ocupat de arestarea sa au avut un comportament inadecvat. În ciuda acestei decizii, în anul 2002, Tribunalul Militar din Craiova i-a achitat pe ofiţeri de acuzaţii şi a închis cazul.

CEDO a decis că Anghelescu a fost supus unui tratament violent şi inadecvat de către ofiţerii români, el suferind răni uşoare care nu au avut efect de lungă durată asupra sănătăţii sale. Curtea a mai observat că s-ar putea ridica îndoieli cu privire la independenţa procurorilor militari care au condus investigaţiile în cazul ofiţerilor acuzaţi de maltratare. Concluzia CEDO fost că autorităţile române nu au condus o anchetă corespunzătoare şi nu au dat importanţa cuvenită acuzaţiilor împotriva poliţiştilor cercetaţi.

Barbu Anghelescu a obţinut din partea instanţei europene depăgubiri de 7.000 de euro, pentru daunele suferite.

Între timp, legislaţia română s-a modificat, astfel că procurorii nu mai pot emite mandate de arestare, ci doar judecătorii, iar magistraţii militari nu mai pot cerceta civili.