Cinematografia şi generaţia Z - mai mult accent pe social media, homosexualitate, feminism şi combaterea rasismului

Toată lumea crede despre generaţia Z – cunoscută colocvial ca zoomeri şi Gen Z pe scurt, cohorta de tineri născuţi la mijlocul şi sfârşitul anilor 1990 până la începutul anilor 2010 – că este generaţia care a fost crescută online şi care foloseşte reţelele sociale ca o formă de jurnal şi album foto.

Zoomeriii sunt consideraţi dependenţi de tehnologie şi dispozitive, fiind majori într-o eră a ecranelor care îi încurajează să „Fie reali” şi să împărtăşească totul, cu toată lumea, tot timpul.

Hollywood pare acum să aibă misiunea de a se confrunta cu spiritul generaţiei Z şi de a surprinde alfabetizarea online şi cultura socială virtuală în continuă evoluţie.

Definirea categoriei unui „film de generaţie Z” rămâne evazivă,  scrie Emily Maskell scrie BBC.

Până acum, în cursa pentru a crea filmul care defineşte generaţia Z, trebuie să fie predominant de femei de douăzeci şi ceva de ani preocupate de autoidentificare, afirmare pe reţelele sociale şi performativitate în căutarea sinelui lor autentic.

Cea mai recentă adăugare a Hollywood-ului în universul cinematografic al Gen Z este comedia neagră de la Netflix, Do Revenge. Regizorul şi scenaristul Jennifer Kaytin Robinson oferă o dramă întunecată pentru adolescenţi, plasată în scena socială a unei şcoli private din Miami.

Povestea răzbunării se desfăşoară într-o mare de berete şi sacouri de uniforme şcolare în nuanţe de mentă şi lavandă. Estetica blândă se ciocneşte cu o nervozitate narativă, pe măsură ce se scurg casetele cu filme porno şi se inventează scheme răzbunătoare, subliniind o distincţie între trăit şi prezentat.

Do Revenge examinează dinamica socială volatilă a generaţiei Z după ce Drea (Camila Mendes) a căzut de pe culmile elitei populare a şcolii. Eleanor (Maya Hawke), între timp, este noul copil de la şcoală, o lesbiană introvertită care caută să se răzbune pentru o minciună homofobă care i-a afectat tinereţea.Ambele tinere participă la eliminarea privilegiilor masculine, şi cu toate acestea, încercând să se ocupe de nemulţumirea adolescenţilor, Do Revenge ajunge să pară neautentic, deoarece textura tinereţii este glazurată cu un lac lucios.

Mass-media centrată pe generaţia Z tinde să-şi rateze obiectivul deoarece oamenii care fac filmele ajung să fie prinşi de întrebarea cum este comportamentul generaţiei Z.

În practică, Do Revenge este atât de dornic să rezolve patologia tineretului, încercând să surprindă zeitgeist-ul într-o capsulă a timpului cinematografic încât nu reuşeşte să submineze cu adevărat stereotipurile generaţiei Z pe care le adaugă personajelor sale.

În timp ce abordarea feministă a filmului şi personajele lesbiene pot fi celebrate, nuanţele vieţii de adolescent nu sunt explorate

Bodies Bodies Bodies încearcă un echilibru precar între empatie şi batjocură, înclinând mai des spre aceasta din urmă în observaţiile generalizate ale unei generaţii conectate în care cuvintele la modă precum „dezlănţuire” sunt produse pentru a stârni râsul.

O temă comună în aceste filme este descentralizarea eroului masculin alb de la Hollywood, o altă recalibrare cinematografică din generaţia Z, femeile de culoare ocupând acum roluri principale substanţiale şi preiau o parte mai mare a poveştilor.

Nefăcând parte din această generaţie însuşi, Sam Levinson a creat cel mai apropiat lucru de un proiect care defineşte generaţia Z: Euphoria.

Tratamentul melodramatic al liceenilor din drama pentru adolescenţi o urmăreşte pe Rue (Zendaya), în vârstă de 17 ani, navigând în dragoste şi dependenţă şi întruchipează estetica generaţiei Z, despre care Tham o remarcă ca fiind „semnele vizuale predominante ale neonului, culorilor strălucitoare, ringurilor de dans şi nopţilor întunecate”.

Aspectul extrem de stilizat al emisiunii, demn de Instagram, impregnat de adâncimi întunecate sub suprafaţă, joacă un rol în instabilitatea şi natura narativă haotică a generaţiei Z.

Investiţia Hollywood-ului în Generaţia Z este, fără îndoială, o încercare de a capta atenţia unei noi generaţii care cere reprezentare şi îşi schimbă loialitatea. Cu toate acestea, televiziunea de masă şi cinematograful par să urmărească vizibilitatea în detrimentul autenticităţii. Timpul va spune dacă regizorii şi creatorii generaţiei Z pot oferi un remediu.