Cele 19 ţări care au evoluat în a doua semifinală Eurovision, joi, la Düsseldorf, au fost, în ordinea intrării în concurs: Bosnia şi Herţegovina, Austria, Olanda, Belgia, Slovacia, Ucraina, Republica Moldova (Zdob şi Zdub – „So Lucky”), Suedia, Cipru, Bulgaria, Macedonia, Israel, Slovenia, România, Estonia, Belarus, Letonia, Danemarca şi Irlanda.
În afară de România, reprezentată de trupa Hotel FM (Gabriel Băruţa, David Bryan şi Alex Szuz), cu piesa „Change”, în semifinala de joi s-au mai calificat: Bosnia şi Herţegovina, Austria, Ucraina, Republica Moldova (Zdob şi Zdub – „So Lucky”), Suedia, Slovenia, Estonia, Danemarca, Irlanda.
Cei 10 finalişti au fost desemnaţi pe baza votului telespectatorilor şi a votului unui juriu de specialitate, în egală măsură.
În urma semifinalei de marţi s-au calificat reprezentanţii Ungariei, Serbiei, Rusiei, Lituaniei, Georgiei, Azerbaidjanului, Greciei, Elveţiei, Finlandei şi Islandei.
Pentru marele premiu al concursului se vor lupta, sâmbătă, artiştii din cele 20 de ţări calificate în semifinale şi reprezentanţii celor cinci ţări care intră direct în finală – Germania, Spania, Italia, Marea Britanie şi Franţa.
Românii din străinătate vor putea vota Hotel FM în finală numai dacă vor urmări concursul la televiziunea publică din ţara în care se află – pentru a afla numerele de telefon alocate piesei trupei.
Ediţia de anul acesta a concursului Eurovision se desfăşoară în Germania, după ce Lena Mayer-Landrut a câştigat competiţia de anul trecut, cu piesa „Satellite”.
În 2010, Paula Seling şi Ovi, reprezentanţii României la Eurovision, s-au clasat pe locul al treilea în celebrul concurs.
Ambele semifinale ale Eurovision 2011 au fost difuzate în direct pe TVR 1, TVR HD şi TVR Internaţional, iar finala de sâmbătă va fi transmisă în direct de aceleaşi posturi ale televiziunii publice.
Eurovision a devenit faimos, de-a lungul anilor, pentru muzica uneori de o calitate îndoielnică, recitaluri bizare şi voturi despre care nu o dată s-a spus că se dau pe criterii politice. Este uimitor cât de multe ţări au acordat cele mai mari note vecinilor, ediţie de ediţie. Cu toate acestea, Eurovision îşi are fanii înfocaţi. Câştigătorul concursului se bucură de atenţie şi prestigiu, iar de-a lungul timpului, printre aceştia s-au numărat şi nume care au făcut legendă în muzică – ca Abba şi Celine Dion.
La concurs participă ţările membre ale European Broadcasting Union (EBU), o organizaţie înfiinţată în 1950 de 23 de reprezentanţi ai televiziunilor europene, într-o conferinţă care a avut loc la Devon. În prezent, însă, în EBU sunt aceptate şi ţări non-europene, astfel explicându-se participarea unor ţări ca Maroc şi Israel.
EBU a venit cu ideea concursului Eurovision în 1955. Era un proiect extrem de ambiţios pentru acele timpuri – televiziunea prin satelit nu fusese încă inventată, iar Europa nu mai avusese niciun astfel de eveniment care să-i reunească ţările. Cu toate acestea, a fost un succes, prima ediţie având loc în Elveţia, în 1956. Doar şapte ţări au participat în primul an – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Elveţia şi Luxemburg. Însă concursul a fost urmărit de patru milioane de telespectatori din cele şapte ţări – o cifră record pentru acea vreme.
Concursul este unul dintre cele mai longevive şi mai urmărite programe de televiziune din lume.