FOCUS: Nigel Kennedy şi Damian Drăghici, într-o seară de neuitat pentru 2.000 de bucureşteni

Zgribuliţi în pelerinele din plastic, când ploaia tocmai se oprise, în jurul orei 20.00, oamenii au început să se adune în faţa scenei, să verse apa adunată pe scaune şi să se aşeze cât au putut de comod pentru concert. Pe scenă evolua un cvartet format din trei violoniste şi un basist, tineri interpreţi de la Opera Naţională Bucureşti, care au cântat trei piese, încheind cu "Oda bucuriei".

La scurt timp după, a urcat pe scenă Damian Drăghici, cu trupa sa de instrumentişti americani, şi a deschis concertul cu piesa "Avant de mourir", de Georges Boulanger (născut Gheorghe Pantazi, într-o familie de ţigani români). Naiului lui Drăghici şi muzicienilor din trupă, care nu au rămas undeva pe fundal în timpul concertului, li s-a alăturat apoi Nigel Kennedy, pe care Drăghici l-a prezentat drept "un foarte bun prieten, înfocat după muzica românească".

Într-un hanorac grena, cu un trenci gri şi binecunoscuta-i tunsoare, Nigel i-a spus mai întâi lui Drăghici că interpretarea lui a sunat atât de bine, apoi a glumit pe seama costumului negru al acestuia. De altfel, în pauzele dintre piese, cei doi n-au făcut decât să se laude unul pe altul, să-i scoată în faţă cu aceeaşi generozitate pe membrii trupei şi să glumească pe seama ultimelor zile de repetiţii şi distracţie petrecute împreună la Bucureşti.

Astfel, când Drăghici a anunţat că urmează o melodie compusă de Nigel Kennedy, acesta din urmă a intervenit, spunând "Este unul dintre compozitorii mei preferaţi", şi, odată cu anunţarea titlului cântecului - "4th Glass" (al patrulea pahar) -, a ţinut să precizeze că reprezintă doar o mică parte din activitatea din ultimele zile. Următoarea piesă - "Sticle de Beaujolais" - a dat un nou prilej de discuţii şi glume, despre vinurile româneşti degustate de Kennedy la Bucureşti. "Ultimele zile au fost o experienţă fantastică", a spus el, spre amuzamentul tuturor. Damian Drăghici nu s-a lăsat mai prejos. "Ne pare rău că nu avem braţe mai mari să vă încălzim pe toate, ăăă, pe toţi", a spus el, răspunzându-i-se din mulţime: "ia-ne pe rând". "Est-europenii sunt cei mai grozavi din toată lumea asta", a exclamat atunci Nigel Kennedy. După ce şi-au înveselit audienţa, ambii muzicieni au mulţumit celor prezenţi că stau în frig să-i asculte.

Aceştia din urmă au avut din plin pentru ce sta - fiecare melodie, fiecare solo de nai sau de vioară electrică sau cele două instrumente unindu-şi forţele, cu un acompaniament desăvârşit, a constituit un punct culminant. Umorul şi disponibilitatea de a face un show cât mai animat manifestate de cei doi muzicieni au fost numai nişte adăugiri la o evoluţie muzicală perfectă. Linia melodică lentă, când era percepută parcă fiecare notă cu ecourile ei, ritmurile rapide, cântate frenetic, au cucerit audienţa, care stătea să izbucnească în aplauze după fiecare fragment, dar nu o făcea decât scurt, pentru a asculta în continuare muzica. Prima parte a concertului s-a încheiat cu "Third Stone From the Sun" a lui Jimi Hendrix.

În pauza dintre cele două părţi ale concertului lui Nigel Kennedy şi Damian Drăghici au cântat doi foarte tineri interpreţi - Mălina Ciobanu, la vioară, şi Ionuţ Ciubotariu, la pian.

Spectatorii s-au manifestat mai în voie, în cea de-a doua parte a concertului, dedicată muzicii româneşti, când a venit rândul instrumentiştilor autohtoni să-şi arate talentul. Damian Drăghici şi Nigel Kennedy au cântat, acompaniaţi de taraf de această dată, piese de George Enescu, Maria Tănase, Grigoraş Dinicu, Fănica Luca, Dinu Lipatti şi Georges Boulanger, imagini ale acestora fiind proiectate pe fundal. "Ciuleandra" i-a făcut pe câţiva spectatori să încingă o horă pe culoarul dintre scaune.

În mijlocul tarafului, ţopăind în timp ce-şi agita arcuşul, Nigel Kennedy părea că a cântat dintotdeauna muzică lăutărească şi populară românească. Din nou, entuziasmul nu a făcut decât să condimenteze o interpretare impregnată de talentul şi profesionalismul violonistului britanic.

Damian Drăghici i-a prezentat pe membrii tarafului şi le-a urat ţiganilor "să rămână în muzică şi să rămână săraci toată viaţa". Celebrul naist a spus că acesta este ultimul său concert, că se retrage şi a mulţumit publicului pentru toţi anii în care i-a "înţeles nebunia", amintind de pasiunile sale pentru pop, jazz, muzică ţigănească şi de primul său mega-concert pentru publicul român - "Damian's Fire", ce a avut loc în urmă cu 10 ani, tot în Piaţa Constituţiei din Capitală, în faţa a 70.000 de oameni.

Cum Nigel Kennedy nu înţelegea ce se întâmplă, Drăghici i-a explicat "Ţin un discurs, ca la Oscaruri" şi a continuat cu mulţumirile. "Mulţumeşte sponsorilor!", i-a strigat violonistul, stârnind noi hohote de râs.

Concertul a fost reluat cu "Ederlezi", prezentat drept ultima piesa, însă surpriza serii urma să fie dezvăluită după aceasta. Cu Mădălin Voicu Jr. la pian, alături de taraf şi de cei doi solişti, au invadat scena, de-o parte şi de alta, zeci de violonişti - în total au fost 100 - şi a început nebunia viorilor. Nigel Kennedy cânta în dialog cu şeful acestei orchestre, rupându-şi rând pe rând corzile arcuşurilor, iar celelalte viori răspundeau. Naiul lui Drăghici se făcea auzit în unele pasaje şi totul era acompaniat în continuare de taraf. Au început cu "Csárdás", de Vittorio Monti, şi au continuat cu "Ciocârlia" lui Enescu, "Căluşul" şi alte piese populare din repertoriul românesc şi internaţional, într-un colaj ameţitor.

Publicul care aplauda şi ţopăia i-a văzut apoi pe toţi retrăgându-se şi s-a împrăştiat cu puţin înainte de ora 23.00.

Spre metrou, au coborât două violoniste care cântaseră la concert, purtându-şi instrumentele la spate. Eleve la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti" din Capitală, ele au precizat că s-au numărat printre 100 de violonişti de la Opera Naţională, Filarmonica "George Enescu", Universitatea şi liceele de muzică bucureştene. "Noi dăm, în general, concerte la Ateneu, de muzică clasică. Eu cânt şi într-o orchestră clasică şi într-una de muzică populară", a spus Georgiana Ţane, elevă în clasa a 10-a, în vârstă de 17 ani. Cântecele interpretate în concert, fără vreo partitură, nu i s-au părut grele, le ştia. "Ne ţinem după solist", a rezumat ea. Despre experienţa concertului, a spus simplu: "E plăcut să fii pe scenă, să cânţi muzica ce-ţi place".