FOCUS: O soprană din SUA îi învaţă să cânte şi le predă engleză copiilor dintr-un sat hunedorean

Stacy Marie Walker a împărţit scena cu Jon Secada şi Carlos Santana, a trăit emoţiile Premiilor Grammy, iar acum îşi pregăteşte primul album. L-a înregistrat la Romoşel, în studioul unui hunedorean. Viaţa la ţară a inspirat-o, aici a văzut "pe viu" cum arată o căruţă cu un cal, a spălat vasele la fântână şi s-a chinuit două ceasuri să aprindă un foc de lemne.

Soprana Stacy Marie Walker are 32 de ani, o casă în Atlanta, un soţ şi o carieră muzicală la care visează mulţi, iar până anul trecut ea şi-a împărţit viaţa între propriul studiou de înregistrări din Atlanta şi scenele din America.

Ea a ajuns în România din întâmplare, după ce un hunedorean din Romoşel a scris un comentariu la o piesă de-a ei postată pe YouTube. Aşa a decis să-şi înregistreze primul album în studioul lui, iar viaţa la ţară a inspirat-o de minune. Şi-a planificat să stea aici şase săptămâni, dar a rămas trei luni şi, ca să le dea şi ea ceva în schimb hunedorenilor, i-a învăţat pe copiii romilor să cânte la fluier şi să vorbească engleză.

"Un instructor de chitară din Romoşel a postat un comentariu la o piesă de-a mea de pe YouTube. Se numeşte Cornel Olar. Am luat legătura cu el. Mi-am dat seama că aveam aceleaşi idei despre muzică. În plus, părinţii mei cunoşteau familia soţiei sale, Shari, o belgiancă stabilită de vreo zece ani în România. I-am povestit despre albumul pe care voiam să-l înregistrez şi mi-a propus să lucrăm la el împreună. Aşa am ajuns eu la Romoşel", povesteşte americanca, explicând că putea să-şi imprime albumul în oricare studio din Nashville sau din Los Angeles, dar a considerat că, dacă face asta într-un loc simplu, va reuşi să compună melodii mult mai vii, care să cucerească inimile celor care le ascultă.

Albumul sopranei se intitulează "Transcend" şi va avea, de fapt, trei părţi. Deocamdată, este gata doar prima, care cuprinde 17 piese. Pentru următoarele, artista spune că va păstra colaborarea cu hunedoreanul.

"România este foarte diferită de America. Atunci când am văzut prima oară căruţa cu calul, am zis: «Wow!»... Am spălat vase la fântână şi am respirat aer proaspăt. Am făcut pentru prima dată în viaţă un foc de lemne. Mi-a luat două ore, dar nu mai contează. În Atlanta, circulaţia rutieră e foarte aglomerată. La Romoşel, am văzut că circulaţia este aglomerată doar când trec pe drum vacile şi oile", spune, zâmbind, Stacy Marie, încântată că a avut ocazia să afle cum trăieşte ţăranul român: cu baia în curte, fără confort şi fără maşină la scară.

Americanca a locuit la o familie de belgieni care ajută de zece ani comunitatea de romi din zonă, şi nu numai.

În scurt timp, Stacy a devenit vedeta satului şi spune că îi place atât de mult în România încât plănuieşte să revină cât de curând în satul de la poalele Retezatului. Mai mult, vrea să-şi aducă aici şi soţul.

O fascinează traiul arhaic de la ţară, liniştea, felul de a fi al ţăranilor, căldura cu care este primită, lucrurile pe care le-a învăţat mai de voie, mai de nevoie - de la scosul apei din fântană, la "înotul" prin noroaiele uliţelor desfundate din comună.

"Stacy a făcut tot felul de lucruri. Râdem de fiecare dată când ne amintim cum a încercat să aprindă pentru prima dată focul în sobă - după mai bine de două ore, a venit şi ne-a cerut ajutorul. Îşi alesese o bucată groasă de lemn şi tot încerca să îi dea foc. Acum ştie să pornească flacăra din bucăţi mai mici de lemn şi e fascinată de tot ce i se întâmplă", spune Shari, gazda de peste zi, pentru că Stacy doarme într-o anexă din casa mamei acesteia, Nicole Weyts, femeia care, împreună cu soţul ei, Dirk, au pus bazele fundaţiei Emmanuel Humanitarian Aid Romania.

Oaspetele din America are o singură cameră de câţiva metri pătraţi, o baie mică, dar îi este drag acest loc şi de-abia aşteaptă să facă rost de sponsorizări să se întoarcă în satul unde oamenii se salută cu "Doamne ajută!".

Stacy cântă mereu, cântă la fântână, cântă pe uliţă, sau "acasă", la pian, făcând capetele curioase să se îndrepte către porţi şi stârnind câinii cu vocea ei puternică.

Americanca îşi aminteşte că a venit în România pentru şase săptămâni, atât cât avea nevoie ca să-şi imprime albumul. Şederea însă i s-a prelungit la trei luni, din pricina unui zbor anulat. Nu şi-a făcut probleme şi a căutat să-şi umple timpul liber cu ceva. I-a învăţat pe copiii romilor din comună să cânte la fluier şi să vorbească engleză, la sediul fundaţiei Emmanuel Humanitarian Aid România.

"Este felul meu de a fi. Am vrut să dau ceva înapoi comunităţii în care am trăit trei luni", explică artista, povestind că a venit din SUA cu 4.000 de dolari, pe care i-a adunat de la mai multe firme cu profil muzical.

Banii au avut un scop clar: au fost cheltuiţi pentru instrumente muzicale şi materiale care să-i ajute pe copii să înveţe mai uşor muzica după metoda "Suzuki", creată de violonistul japonez Shin'ichi Suzuki şi care se practică acum în toate ţările asiatice. Principiul ei e simplu: învăţarea unui instrument se bazează pe auz. Apoi, pe măsură ce elevul reuşeşte să cânte după ureche, va învăţa şi noţiunile teoretice.

"Decât să aşez un copil la pian şi să-i arăt pe partitură nota pe care trebuie să o cânte, mai bine îl învăţ cum sună ea prin dans şi prin jocuri ritmice. Aşa îi captez mai uşor atenţia. Iar când copilul realizează că a învăţat, capătă încredere în el. Eu cred că dacă o generaţie de copii învaţă să aibă încredere în sine şi să aprecieze frumosul va putea schimba lumea. Iar muzica este o metodă care îi ajută să poată face asta", este convinsă Stacy Marie.

Artista face acelaşi lucru şi în Atlanta, în propriul studiou. Îi învaţă pe copii să cânte la pian şi lucrează cu fiecare. O dată pe lună îi reuneşte într-un mini-spectacol, iar de două ori pe an îi urcă pe scenă, într-un concert.

Stacy Marie Walker s-a născut în Atlanta şi cântă de când se ştie. De altfel, toată familia ei a iubit muzica.

"Am cântat mult împreună. Acum şase ani, când tatăl meu a murit, am luat o hotărâre - să duc mai departe torţa aprinsă de el în numele muzicii", povesteşte soprana, care are o carieră de succes în Statele Unite.

Debutul şi l-a făcut la şcoală. A avut şansa să interpreteze roluri principale în musicaluri celebre, care au fost jucate ani la rând pe Broadway. A studiat apoi muzica la o universitate din Carolina de Nord, unde a învăţat să compună piese şi unde şi-a cunoscut şi viitorul soţ. În 1996, Stacy Marie a fost una dintre cele patru soprane din Corul Grammy Jazz şi a împărţit scena cu celebrii Jon Secada, Carlos Santana şi Artudo Sandoval.

"Atunci am înregistrat un CD. În plus, am avut şansa să particip la toate evenimentele exclusiviste din culisele Premiilor Grammy. A fost experienţa vieţii mele", spune Walker.

Americanii vor asculta în curând piesele înregistrate la Romoşel, pentru că zilele acestea, Stacy se întoarce acasă şi are de gând să pregătească turneul de lansare a albumului.

"Sunt mulţumită de ce-a ieşit. Versurile pieselor sunt scrise de mine. Când am venit din America, aveam în minte şi muzica, dar colaborarea cu Cornel a schimbat lucrurile. Acum, melodiile sună altfel. Mult mai bine. Sunt convinsă că fiecare cântec de pe acest album are o destinaţie clară. Va ajunge spre inima unui om", mai spune soprana.

În turneul programat în mai multe oraşe americane, Stacy Marie Walker va cânta alături de hunedoreanul Cornel Olar şi de soţia acestuia, Shari. Cei doi vor pleca la vară în Atlanta pentru susţinerea unei serii de concerte în cluburile şi în bisericile din SUA. Tot atunci, americanca va începe să lucreze la materialul celei de-a doua părţi a albumului.

"Piesele mele sunt ca şi copiii mei. Nu las pe oricine să se ocupe de ei. Cornel mi-a câştigat încrederea şi respectul. Eu sunt o perfecţionistă şi aştept acelaşi lucru de la toţi colaboratorii mei", a spus Stacy Marie Walker.

Impresionată de experienţa trăită la Romoşel, soprana se gândeşte să-şi lanseze albumul şi în România şi are în vedere chiar un turneu pe plaiurile mioritice.

Satul Romoşel are mai puţin de 700 de locuitori. Oamenii de aici sunt obişnuiţi cu străinii, mai ales că aproape 150 de familii din comuna Romos sunt în grija belgienilor, care au pus pe picioare o asociaţie de profil - "Emmanuel Humanitarian Aid Romania". Fiecare familie are propriul dosar, întocmit după o anchetă socială ca la carte. Pe de o parte, străinii plătesc transportul copiilor până la şcoală. Pe de alta, de două ori pe an, le dăruiesc îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente şi medicamente, şi lor, şi celorlalţi membri ai familiei. Toate acestea vin din Europa şi din SUA.

Belgienii s-au gândit şi la copiii romilor din zonă. Le-au construit o căsuţă pe care au numit-o, simplu, "Speranţa" şi se întâlnesc acolo pentru tot felul de jocuri şi activităţi extraşcolare. Tot acolo, copiii sunt ajutaţi să-şi pregătească lecţiile, învaţă limba engleză şi cum să folosească un calculator. Doisprezece dintre ei au deja diplome în domeniu, care sunt recunoscute în statele UE.

În plus, profesorii au recunoscut că rezultatele lor şcolare s-au îmbunătăţit după orele petrecute în casa "Speranţa", de care se ocupă cea mai mare dintre fiicele familiei Wayts, Shari. Belgianca s-a hotărât să organizeze chiar şi cursuri de educaţie sexuală, după ce o fată de 13 ani din comună a rămas însărcinată.