Foi din caiete pe care Napoleon studia engleza, pe Sfânta Elena, scoase la licitaţie la Paris

Licitaţia de duminică organizată de casa Osenat va include aproximativ 350 de artefacte napoleoniene. Bucăţile de hârtie din caiete sunt dispuse pe trei panouri înrămate şi estimate la 9.500 de euro.

Luat prizonier de englezi la Waterloo, în 1815, şi ţinut captiv pe insula Sfânta Elena din Atlantic până la decesul său, în 1821, Napoleon s-a folosit de această perioadă pentru a învăţa engleza, însă fragmentele din caietele pe care scria arată că geniul militar nu era tocmai un elev model. Lecţiile i-au fost date de un conte francez, exilat de asemenea pe Sfânta Elena.

Notiţele lui Napoleon, mâzgălite cu scrisul său mărunt, arată că împăratul se lupta cu regulile gramaticii engleze.

"Chiar şi când învăţa engleza, nu se putea desprinde de soldatul din el. Mâzgăliturile lui sunt cu ziduri şi desene cu fortificaţii militare", a spus Jean-Pierre Osenat, preşedintele casei de licitaţii pariziene.

Conducător al Franţei între 1804 şi 1815, care a înfiinţat un imperiu militar puternic ce cuprindea o mare parte din Europa de Vest, înainte de a fi înfrânt de ducele de Wellington la Waterloo, Napoleon şi-a exprimat regretul că nu a învăţat engleza pe drumul către Sfânta Elena, astfel că însoţitorul lui în exil, contele de Las Cases, a fost bucuros să îi predea această limbă în anii care au urmat.

"Nu este de crezut că, după ce s-a luptat cu englezii toată viaţa, Napoleon s-a hotărât să înveţe engleză la sfârşit. S-a gândit probabil mai înainte la asta", a mai spus Osenat.

Dar neînfricatul lider militar, ca mulţi alţii înaintea lui, a avut probleme cu verbele neregulate din engleză. "Run, runned, running" (a alerga, a alergat, alergând), a scris Napoleon pe o hârtie.

În licitaţia de duminică, mai este inclus un document rar de la Revoluţia Franceză - o evidenţă manuscrisă a condamnării la moarte a lui Ludovic al XVI-lea, dată de noul parlament, Convenţia Naţională, în 1793, o mişcare care netezea drumul ascensiunii lui Napoleon.

Documentul prezintă numele şi sentinţa aleasă de membrii Convenţiei pentru monarhul judecat pentru trădare după fuga din Paris, în 1791, şi prinderea sa la Varennes, în nord-estul Franţei. Unii au votat pentru încarcerare, alţii pentru exil, dar un alt grup, care i-a inclus pe celebrii revoluţionari Maximilien Robespierre şi Jean-Paul Marat, au ales moartea prin ghilotinare. Unul dintre cei care au optat pentru această sentinţă, Bertrand Barere, a spus "Numai morţii nu se mai întorc, votez să moară", după cum s-a consemnat în document.