Motivul pentru care mersul cu spatele devine tot mai popular

Obiceiul îşi are originea în China, în urmă cu câteva secole, dar acum mai multe studii au constatat beneficiile sale asupra flexibilităţii muşchilor, musculaturii şi împotriva durerilor de spate.

În 1915, un american în vârstă de 50 de ani, pe nume Patrick Harmon, a mers pe jos, cu spatele, de la San Francisco la New York. Era o călătorie de 6400 de kilometri, extrem de obositoare chiar şi mergând normal, adică înainte, dar a reuşit să o facă şi a câştigat cei 20.000 de dolari puşi la bătaie în urma unui pariu.

Un secol şi mai bine mai târziu, diverse studii medicale şi sportive arată că acest mod aparent bizar de a merge poate avea numeroase beneficii fizice: ameliorarea durerilor de spate, o soluţie la problemele de genunchi, un antidot împotriva artritei, întărirea gleznelor.

Conform BBC, obiceiul de a merge cu spatele din motive de sănătate este foarte vechi, dar studii recente au confirmat în SUA şi în Europa că este o modalitate de a îmbunătăţi performanţa sportivă şi de a dezvolta forţa musculară.

Janet Dufex, expertă în biomecanică la Universitatea din Nevada, susţine că mersul cu spatele timp de 15-20 de minute pe zi, pe o perioadă de patru săptămâni, creşte flexibilitatea muşchilor ischiogambieri, întăreşte muşchii spatelui şi reduce durerile de spate.

Alte studii indică faptul că mersul cu spatele este benefic pentru persoanele în vârstă, persoanele obeze, persoanele care suferă de artrită şi supravieţuitorii anumitor forme de accident vascular cerebral. De asemenea, s-a constatat că mersul cu spatele consumă mai multe calorii decât mersul înainte.

Mersul pe jos sau alergatul încet, cu spatele, este o formă de antrenament folosită în diverse discipline sportive. Tendoanele, şoldurile şi gleznele sunt părţile corpului care beneficiază cel mai mult de acest mod nenatural de mers.

Desigur, aşa cum subliniază BBC, mersul sau alergarea cu spatele implică riscuri: trebuie să o faci cu atenţie, să eviţi obstacolele şi să ai grijă să nu cazi.

Oamenii de ştiinţă şi medicii atrag atenţia că există şi alte modalităţi mai eficiente de a obţine aceleaşi rezultate: înotul, de exemplu, sau practicarea tai chi, o artă marţială străveche din China.