Se va prăbuşi industria jocurilor video? Cum ar putea fi prevenit dezastrul

Colapsul industriei jocurilor din 1983 

În 1983, pe vremea când jocurile arcade ca Pac-man erau populare şi Atari deţinea monopolul, industria jocurilor video a fost lovită de criză şi de un val de recesiune care a durat până în 1985. Aceasta s-a petrecut în SUA şi a fost cauzată de saturarea pieţei de numărul mare de console şi jocuri video de proastă calitate. Colapsul a fost cauzat şi de scăderea interesului pentru jocurile pe console în favoarea jocurilor lansate pe computerele personale, conform IGN. Veniturile industriei jocurilor au fost de 3,2 miliarde de dolari în 1983, fiind atunci un adevărat boom, iar în 1985 a scăzut la 100 milioane de dolari, având o scădere de 97%.

Atunci existau 17 console disponibile pe piaţă ca Atari VCS/2600, Fairchild Channel, Bally Astrocade, Magavox Odyssey, Intellivision, Emerson Arcadia 2001, ColecoVision, Atari 5200, Vectrex şi multe altele. Epoca de aur a jocurilor arcade a luat atunci sfârşit şi multe companii producătoare de jocuri şi console au falimentat. 

Criza jocurilor video a luat sfârşit după lansarea consolei Famicom sau NES de către Nintendo care a inovat cu jocuri ca Super Mario Bros. Apoi şi-au făcut apariţia jocurile cu personajele Zelda, Sonic şi Kirby. Piaţa jocurilor video a devenit dominată de consolele PlayStation (SONY), Xbox (Microsoft), GameCube (Nintendo) şi Dreamcast (SEGA) şi de alte console portabile care rulau primele jocuri cu grafică 3D. Producătorii plăcilor video pentru au profitat la rândul lor datorită fabricării computerelor personale capabile să ruleze jocurile video cu putere mai mare, grafică mai realistă şi performanţă crescută.

Un nou boom - apexul jocurilor video Triple-A

Industria jocurilor video a ajuns să rivalizeze cu industria cinematografică şi cea muzicală, jocurile obţinând profituri anuale de sute de milioane de dolari, Grand Theft Auto V ajungând în prezent la încasări de 6 miliarde dolari după ce a fost vândut în 155 milioane de copii din 2013 încoace (depăşind Avengers Endgame, Avatar şi Titanic).

În prezent mai există doar trei jucători globali care deţin monopol şi care mai produc console- Sony, Microsoft şi Nintendo, doi mari producători de componente pentru computere personale, AMD şi Nvidia, şi o multitudine de companii care produc jocuri video ca World of Warcraft, Grand Theft Auto, Call of Duty, God of War, StarCraft, Age of Empires, HALO, Tomb Raider, Counter Strike, Mortal Kombat, DOOM, FIFA, Need for Speed, Sims, Battlefield etc. care au marcat memoria colectivă a generaţiei mileniale. 

Competiţia a devenit acerbă când s-au lansat platforme ca Steam (Valve) care era iniţial platforma universală pentru jocurile portate pe computerele personale, dar apoi au apărut platformele exclusiviste ca Battle.net (Activision-Blizzard), Ubisoft Connect (Ubisoft), Origin (Electronic Arts), Rockstar Launcher (Take-Two Interactive), GOG (CD Projekt) şi Epic, popularizat datorită jocului Fornite. Jocurile au devenit sporturi unde mii de jucători pricepuţi şi-au demonstrat îndemânarea în competiţii  organizate în cadrul campionatelor internaţionale eSports  de Counter Strike, League of Legends, Defense of the Ancients, StarCraft, Overwatch sau Fortnite, învingătorii primind premii în valoare de mii de dolari. 

Începutul unui nou declin 

De câţiva ani însă, la fel ca şi în 1983, piaţa este suprasaturată de jocuri de proastă calitate ca Cyberpunk 2077, Star Wars Battlefront 2, Call of Duty Vanguard sau Grand Theft Auto Definitive Edition. Chiar dacă au grafică şi mecanici de ultimă generaţie, jucătorii se plâng că jocurile sunt nefinalizate la lansare şi pline de erori tehnice, cu poveşti de slabă calitate în comparaţie cu jocurile mai vechi, sistem de jucabilitate reciclat de la jocurile anterioare, modurile multiplayer care au ajuns medii toxice în ce priveşte comunicarea şi colaborarea dintre echipe, dar mai ales, au fost acaparate de microtranzacţii şi cutiile cu premii (loot boxes) considerate ca fiind jocuri de noroc. Mulţi jucători s-au plâns că industria jocurilor video a intrat în declin din cauza lăcomiei producătorilor. 

Industria jocurilor video a suferit o lovitură grea în 2007-2011 pe durata crizei financiare, dar atunci încă se lansau jocuri de calitate ca Modern Warfare, Grand Theft Auto IV, Deus Ex Human Revolution, Red Dead Redemption sau Skyrim care au obţinut încasări uriaşe, un ciclu încheiat cu lansarea celui mai popular joc din zilele noastre, Grand Theft Auto V în 2013. Calitativ, industria jocurilor a stagnat de atunci, Grand Theft Auto V şi Skyrim fiind relansate în mai multe ediţii, neavând continuări la aproape un deceniu de la lansarea acestora. 

Jocurile Triple-A au ajuns să coste  între 60 şi 70 dolari în varianta standard, varianta premium (cea completă cu conţinut descărcabil-DLC şi extensii cu extra-misiuni, extra-skin-uri, în general extra-conţinut cu taxă suplimentară) a ajuns să coste 90-100 dolari. Sunt jocuri unde jucătorii investesc mii de dolari în microtranzacţii. Pe lângă asta, jucarea lor necesită computere personale cu hardware scump ce pot costa mii de dolari. 

Nostalgia ar fi o altă cauză a decăderii industriei jocurilor video. Generaţia Y (cea milenială) nu împărtăşeşte aceleaşi gusturi la jocurile video cu noua generaţie Z. Pe reţelele sociale şi forumurile de gaming sunt mulţi mileniali care se plâng că nu se mai fac jocuri video ca pe vremuri când erau mai mult arcade şi cu mai puţine secvenţe cinematice. Alţii se plâng că jocurile noi sunt sub jocurile anterioare şi că excelează mai mult la capitolul grafică decât la jucabilitate, atmosferă şi poveste. 

De la declanşarea pandemiei de coronavirus din 2020, a debutat şi criza materiilor prime şi criza semiconductorilor. Milioane de oameni care şi-au pierdut locurile de muncă s-au apucat de minerit criptimonede, ceea ce a dus la epuizarea stocurilor de plăci video şi automat la scumpirea acestora. O placă video care ar fi costat cândva câteva sute de euro a ajuns să coste mii de euro. Consolele de noua generaţie ca PlayStation 5 şi Xbox Series X sunt mai puternice, dar şi mai scumpe decât consolele din generaţia anterioară.

Acţiunile bursiere sunt în scădere de un an încoace pentru marile companii ca Activision-Blizzard, Electronic Arts, Ubisoft, Take-Two Interactive, Capcom şi Nintendo. Doar Sony şi Microsoft, producătorii celor mai populare console, se menţin în top. 

Pare că se anunţă un colaps mai nimicitor decât cel din 1983.Şi totuşi....există salvare.  

Doar progresul tehnologic ar putea salva industria jocurilor video 

Inovaţia este cuvântul-cheie. La fel ca şi în anii 80, inovaţiile tehnologice ar putea prelungi existenţa industriei jocurilor video.  

Dar ce soluţii există? 

1. Milioane de jocuri video....în buzunarul tău

De la apariţia primului smartphone iPhone produs de Apple, tot mai multe jocuri video sunt lansate pe telefoane mobile. Era ceva de neconceput în anii 1980, dar astăzi poţi avea la dispoziţie milioane de jocuri video în telefonul din buzunarul tău, multe dintre ele fiind gratuite (dar şi cu microtranzacţii).

În 2020 s-a raportat că un american obişnuit cheltuie în medie 180 dolari pentru jocurile video de pe telefoanele mobile. Un smartphone poate să coste 100-200 euro şi nu trebuie ca un consumator obişnuit să cheltui 1000 euro pe un iPhone 13 ca să te joci.Chiar şi cu un Samsung A10 Galaxy de 100 euro poţi să rulezi majoritatea jocurilor video lansate pe piaţa actuală.

Smartphone-ul, fiind un dispozitiv portabil, îţi oferă oportunitatea de a te juca oriunde - la serviciu, la facultate, în parc, la metrou, la restaurant, la vestiar, mai puţin la volan (dar se poate dacă observăm cazurile de accidente rutiere provocate de fenomenul Pokemon Go), adică oriunde există acces la internet sau Wi-Fi.  

Cea mai profitabilă companie în materie de jocuri pe telefon mobil este producătorul chinezesc Tencent, fiind urmat de Microsoft, Apple,  Sony.  Unul dintre cele mai jucate jocuri este PUBG Mobile care a obţinut 7 miliarde încasări. 

2. Indie - întoarcerea la vremurile simple

Un alt gen de jocuri care a devenit foarte popular în ultimii ani este cel Indie. Jocurile Indie sunt dezvoltate de companii mici sau de producători independenţi cu buget mic, mecanici simple şi grafică retro, dar cu poveşti foarte plăcute. Nu necesită hardware scump, iar jocurile în sine costă foarte puţin în comparaţie cu jocurile Triple-A  care costă 60 dolari per exemplar. Cele mai populare sunt Cuphead, Fez, Minecraft, Don't Starve, Hades, Roblox sau Among Us. Cel mai profitabil joc indie este Minecraft. 

3. Realitatea virtuală

La lansare, căştile VR nu au fost bine primite, aidoma televizoarelor şi monitoarelor cu ecrane 3D care deveneau insuportabile pentru vederea umană şi provocau dureri de cap pe termen lung. 

Dar industria VR a ajuns în 2021 la 2 miliarde de dolari încasări şi vânzările ar putea creşte din cauza pandemiei care pare să nu mai înceteze şi pentru că jucătorii au nevoie de jocuri cu mai multă imersiune. Astfel spus, nu suntem departe de momentul când scenariul filmului Ready Player One lansat în 2018 s-ar putea adeveri. Cele mai bine vândute căşti de realitate virtuală sunt Oculus Rift şi PlayStation VR, iar cele mai populare jocuri video în format VR sunt Half Life Alyx, The Climb, Beat Saber şi Superhot. META a lansat recent Metaverse unde utilizatorii de Facebook se pot juca cu căşti VR. 

Doar că acestea necesită hardware foarte puternic. Dar şi această problemă ar putea fi acoperită de Cloud. 

4. Un viitor al jocurilor video care n-au nevoie de plăci video 

O altă soluţie pentru ca marii producători de jocuri Triple-A ar fi renunţarea la hardware şi tranziţia spre Cloud.

Ce este Cloud? 

Cloud este o metodă de a juca jocuri video folosind servere la distanţă din centrele de date. Nu este nevoie să descărcaţi şi să instalaţi jocuri pe un computer sau consolă. În schimb, serviciile de streaming necesită o conexiune stabilă la internet pentru a trimite informaţii despre jocuri către o aplicaţie sau un browser instalat pe dispozitivul destinatar. Jocul este redat şi jucat pe serverul de la distanţă, dar vedeţi şi interacţionaţi cu aplicaţia pe dispozitivul dvs.

Este la fel ca Netflix sau orice altă platformă de streaming. Singura diferenţă este că serverul de unde vine fluxul video poate prelua şi reacţiona la comenzile dvs. Asta înseamnă că nu aveţi nevoie de o placă grafică robustă RTX  sau de o nouă consolă .   

Pe scurt, nu mai trebuie să rulezi jocurile video pe calculatorul tău personal ce nu are hardware corespunzător cerinţelor de sistem ale noilor jocuri, ci poţi rula pe calculatoarele altora prin intermediul serverelor Cloud. Cele mai bune exemple de companii care furnizează acest tip de serviciu contra-cost sunt GeForce Now, Google Stadia, PlayStation Now, Xbox Pass şi Amazon Luna.Tehnologia cloud s-a îmbunătăţit semnificativ pe fondul crizei microcipurilor şi scumpirii plăcilor video. 

Criza resurselor, poluarea şi schimbările climatice ar putea perpetua situaţia actuală pentru totdeauna. Fabricile de plăci video consumă resurse şi produc multă poluare, iar măsurile ecologiste ale guvernelor la nivel global ar putea să nu mai permită "dezmăţul" de dinainte. S-ar putea ajunge la reciclarea sau la renunţarea definitivă a plăcilor video pentru consumatorii obişnuiţi. 

De exemplu, dacă nu ai bani de o placă video RTX 3080, pentru 100 euro/6 luni  poţi închiria digital una de la sediul Nvidia şi să te joci ultimele jocuri video lansate cu grafică pretenţioasă atâta vreme cât ai conexiune bună la internet. 

Şi totuşi....

Chiar dacă există soluţii, soluţia cea mai bună ar fi ca marile companii să-şi revizuiască atitudinea prin a distribui jocuri de mai bună calitate şi de a acorda mai multă atenţie cerinţelor fanilor.