20 de sfaturi pentru a regiza un film de groază reuşit

Asasinul este întotdeauna în spatele victimei sale

Aceasta este regula numărul 1 pentru orice film de groază reuşit. Precum în "Scream 4", indiferent de ce s-a întâmplat în trecut, asasinul trebuie să fie mereu în spatele "prăzii" sale, înainte de a comite crima. Mai mult decât un principiu estetic (prim-planurile sunt redutabile), aici este vorba de o linie de conduită de la care nu trebuie să abdicaţi: psihopatul cel rău este atât de puternic, încât chiar dacă victima lui aleargă timp de ore întregi, ţipă şi crede că l-a pierdut pe drum, el se va afla la sfârşitul urmăririi la doar câţiva paşi în spatele ei.

Un personaj negativ foarte tenace

Asasinul nebun dintr-un bun film de groază trebuie să fie neapărat înzestrat cu puteri supraomeneşti. Indiferent de dramaturgia utilizată (imaginile filmate cu sursa de lumină aflată în spatele criminalului şi multele scări ceremoniale ale psihopatului sunt de cel mai mare efect), personajul negativ este un dur, pe care nu poţi să-l ucizi cu un simplu foc de pistol de calibrul 32 sau cu o mică explozie declanşată de o grenadă. Nici după ce a fost scufundat într-o cadă cu acid sulfuric după ce a fost copios înjunghiat, el nu moare niciodată după prima lovitură încasată! Este exact elementul care contribuie la "şarmul" unui Jason din "Vineri 13" sau al unui anumit Freddy...

Un grup de prieteni nepăsători

Pentru a avea parte de un bun masacru sângeros şi reuşit, aveţi nevoie de câteva victime de prim calibru. Cea mai indicată soluţie ar fi să alegeţi un grup de tineri adulţi (sau adolescenţi trecuţi de 16 ani) care vor să organizeze o petrecere şi care îşi permit tot felul de libertăţi ("Scream", "The Descent", "Hostel" etc.). Însă, mai ales, nu trebuie să respectaţi reprezentativitatea socială, nu sunteţi aici pentru a filma un documentar! Alegeţi întotdeauna cele mai frumoase "specimene": băieţi musculoşi şi robuşti, însoţiţi de fete cu un fizic de vis. Lăsaţi-i să devină cât mai dezinhibaţi cu ajutorul unor halbe de bere şi al unor replici cu conţinut sexual explicit. Cu cât ambianţa va fi mai lejeră, cu atât elementul "horror" care urmează va fi mai impresionant.

O casă veche care inspiră teamă

Ce ar fi mai bun decât o casă veche al cărei parchet scârţâie pentru a clasa un film într-un anumit gen? Pentru a fi siguri de efectul dorit, alegeţi o casă izolată (pe o insulă, într-o pădure sau într-un deşert): ea îşi va dezvălui pe deplin întregul ei potenţialul cauzator de coşmaruri atunci când o furtună violentă - care a izbucnit din senin - va întrerupe electricitatea şi va bloca toate drumurile din zonă. Dacă ţineţi la elementul "folcloric", nu ezitaţi să alegeţi un castel bântuit sau care a fost construit pe un străvechi cimitir indian.

Hemoglobină cu nemiluita

Pentru a intra cu adevărat în universul horror, trebuie să tăiaţi şi să curgă sânge. Cu cât există mai mult sânge pe ecran, cu atât vă atingeţi ţinta mai repede. Aşadar, nu ezitaţi să vă dezlănţuiţi! Puteţi să vă jucaţi cu planurile sumbre, cu secvenţe şi planuri sugestive à la "Pycho", dar puteţi şi să îndrăzniţi să abordaţi genul "gore", caracterizat prin abundenţa de sânge, creier şi intestine de pe pereţi, ca în "The Hills Have Eyes" şi "Braindead".

Fata care se crede la plajă

Nu trebuie să uitaţi niciodată faptul că publicul filmelor de groază cuprinde foarte mulţi adolescenţi în plină bulversare hormonală. Fiţi deci simpatic şi evitaţi să turnaţi un film a cărui acţiune se desfăşoară la Polul Nord sau în Siberia, alegeţi mai bine o locaţie însorită. Acest detaliu vă va permite să lucraţi cu tinere actriţe foarte sexy, dispuse să se lase "masacrate" în bikini sau în fuste mini. Pentru esteţi şi tehnicieni: încercaţi-vă mâna cu planuri filmate de jos în sus şi cu unghiuri de filmare deosebit de îndrăzneţe. La fel ca în "I Know What You Did Last Summer", veţi oferi spectatorilor un spectacol dintre cele mai impresionante.

Ne separăm în grupuri de câte unul?

"Banda" viitorilor masacraţi nu trebuie să fie prea inteligentă. Desigur, ei sunt curajoşi, întreprinzători, pregătiţi pentru a înfruta răul graţie unui puseu de adrenalină. Însă victimele dumneavoastră trebuie să fie destul de proaste pentru a lua cele mai neinspirate decizii. Cea mai obişnuită dintre ele, dar cea mai eficientă din punctul de vedere al intrigii filmului ("The Texas Chainsaw Massacre", "House On Haunted Hill" etc.), constă în dorinţa de a scinda întotdeauna grupul atunci când asasinul începe să bântuie prin zonă. "Să ne despărţim, îl vom găsi mai repede pe Brian care a dispărut!" şi "mă întorc imediat" sunt replici fără niciun dubiu stupide, dar care promit scene frumoase, demne de un măcel de neuitat.

Fata frumoasă care se împiedică şi cade în faţa asasinului

Consideraţi că personajul negativ are o "clasă" deosebită atunci când avansează încet către victimele sale, cu un pas greoi, la fel de lent şi de implacabil ca şi moartea care se anunţă? Aveţi cu siguranţă dreptate! Însă vă spuneţi că el nu va putea niciodată să o prindă pe blonda cea drăguţă (cu sâni atât de proeminenţi) care fuge de rupe pământul? Nu trebuie să vă sacrificaţi simţul regiei pentru câteva detalii practice... La fel ca în "Vineri 13", "Scream" şi "Urban Legend", fata va sfârşi întotdeauna prin a se împiedica, a cădea sau a-şi luxa glezna în cursa ei, chiar în faţa criminalului!

O doză bună de durere

Este evident faptul că tendinţa actuală se îndreaptă către horror-ul "dureros" (filme ca "Saw", "Hostel", "Eden Lake" etc). Fără a cădea în păcatul perversiunilor şi al torturii cu orice preţ, o bună doză de durere este absolut obligatorie. În acest domeniu, singura limită este imaginaţia dumneavoastră: cuie, lame, utilaje de tuns iarba, eviscerare, trepanaţii... Tot ceea ce poate face rău este binevenit, însă fiţi zgârcit şi păstraţi-le pentru finalul filmului.

Prietenul care se transformă într-un mostru

Cine a spus că un film horror nu trebuie să emoţioneze? Dimpotrivă, chiar dacă riscaţi să asistaţi la un masacru, puteţi foarte bine să jucaţi pe cartea sensibilităţii. Marele lux din acest domeniu este acela de a confrunta un personaj cu cel mai bun prieten al său (sau cu soţia lui, cu un membru al familiei sale) care a devenit un monstru înfiorător ("28 Weeks Later", "Resident Evil" etc.). Celebra frază "Ucide-l! Nu mai e cel pe care îl ştiai" sună în aceste condiţii ca un apogeu al emoţiei cinematografice pe care doar Shakespeare ar fi putut să îl atingă dacă ar fi făcut filme de acest gen. Şi asta nu e tot...

Un cuţit mare în mână

O baie de sânge fără ca o persoană să opună rezistenţă nu are aceeaşi savoare. Se subînţelege, deci, că trebuie lăsate anumite obiecte contondente (bâte de baseball, crose de golf, bare din metal) şi câteva cuţite mari la dispoziţia viitoarelor victime. La fel ca în "Scream", victimele se vor folosi din plin de ele, iar acest lucru îl va înfuria şi mai mult pe psihopatul cel rău. Şi, dacă sunteţi inventiv, puteţi opta pentru ustensile şi mai "originale", care pot fi ascunse în spatele unei camionete: târnăcop, greblă, macetă sau un aparat de tuns iarba ("Braindead").

Iubirile de dinaintea morţii

Sunt tineri şi frumoşi şi, probabil, în vacanţă. Totul îi împinge spre a cădea unul în braţele celuilalt şi să îşi exprime în mod liber dorinţele năvalnice. Numai că îmbrăţişările carnale în timpul unei urmăriri cu toporul în mână nu durează niciodată prea mult! Însă, ce vreţi, se pare că publicul adoră aceste lucruri şi că este de "bon ton" ca în filmele horror tinerii cu moravuri uşoare să fie pedepsiţi. Aşadar, la fel ca în "House of Wax", înainte de lovitura de târnăcop fatală, îndrăzniţi să regizaţi totuşi şi câteva scene amoroase improvizate.

Pentru a scăpa, urcaţi la etaj

Atunci când situaţia devine precară, e momentul să fugiţi. Însă, pentru ca angoasa să se menţină la paroxism, trebuie să evitaţi tentaţia de a le ajuta pe victime să scape. Uşile şi ferestrele sunt deci "condamnate", iar cheile vor fi bine ascunse (chiar dacă victima se află la ea acasă!). În orice caz, simţindu-se urmăriţi, fugarii vor decide să urce la etaj, cu scopul de a urca pe acoperiş şi de acolo să coboare pe un burlan. Logic, nu?

Copilul care nu e deloc normal

Tot ce e straniu provoacă teamă - e un lucru cunoscut. Însă straniul raportat la copilărie e de-a dreptul terifiant. Un băieţel dezarticulat şi alb ca o fantomă, o fetiţă transformată în zombie sau în demon, ţipete de bebeluş care par că vin de nicăieri... Aici există un arsenal întreg, capabil să ridice părul din capetele celor mai imperturbabili dintre spectatori. Dacă aţi văzut deja "The Grudge", "Rec" şi "Exorcistul", ştiţi de bună seamă că această reţetă merge de fiecare dată!

Moarte sigură pentru minorităţile vizibile

Filmul horror are propriul lui set de coduri, aproape imuabile. De exemplu, dacă distribuiţi un actor de culoare (sau care provine din orice altă minoritate), acesta va muri cu siguranţă - ori, stupid, la începutul filmului, ori de o manieră romantică, la final, pentru a nu încălca regula. În cea de-a doua variantă, el se comportă ca un "erou", strigând "vă acopăr eu, fugiţi!!, înainte de a fi masacrat în faţa prietenilor săi. Este un clişeu clasic (ce are tendinţa de a dispărea din fericire), care va face publicul să zâmbească, mai ales dacă veţi introduce în filmul dumneavoastră şi de o manieră inteligentă o mică referire la filmele din anii '90.

Secvenţa cu pisica

Scenă clasică, care poate lua forme diverse, secvenţa cu pisica constă în crearea unei ambianţe de nesuportat, făcându-i pe spectatori să creadă că un lucru înfiorător urmează să se întâmple. Iar atunci când uşa dulapului se deschide (sau uşa sau fereastra), nu psihopatul sau monstrul este acela care iese, ci pisica! La fel ca în "Alien", daţi dovadă că stăpâniţi simţul diversiunii şi veţi câştiga astfel în densitate dramatică, menţinând angoasa la cote înalte fără a arăta personajul negativ.

Descoperirea unui cadavru care nu e deloc apetisant

Între câteva crime şi ciopârţiri în bucăţi mici, trebuie să prevedeţi câteva scene care să menţină spectatorii în registrul abominabilului şi al abjectului, pentru ca senzaţia de dezgust să nu îl părăsească.
Pentru aceasta, cea mai bună soluţie este aceea de a plasa câteva cadavre pe drumul unei tinere inocente, pe care ea le va descoperi brusc, scoţând ţipete de groază, la fel ca în "Poltergeist". Puteţi să declanşaţi reacţia de oroare folosind corpuri ciopârţite atent cu un târnăcop.

Imaginea din oglindă

Iată o soluţie foarte practică dacă vă lipseşte imaginaţia. Pentru a obţine puţină tensiune şi câteva tresăriri fără efort, folosiţi o oglindă ("Urban Legend", "Mirrors" etc.). Este suficient ca unul dintre personaje să fie interesat de o oglindă pentru ca dumneavoastră să puteţi insera în ea câteva imagini discrete cu asasinul în mers, cu o fantomă jucăuşă sau ale unei amintiri mai vechi care revine. În doar câteva secunde, spectatorii vor tresări de spaimă, iar efectul e garantat.

Poliţia care ajunge după deznodământ

Atunci când un nebun furios decide să se lanseze într-un măcel spectaculos, el poate avea întotdeauna de furcă cu un element exterior care ar putea să-i strice planurile: poliţia! Trebuie, deci, ca agenţii de ordine să fie veritabili naivi, pentru a-i lăsa cale liberă personajului negativ. Cu cât poliţiştii vor fi mai idioţi şi mai depăşiţi de situaţie, cu atât mai bine. Trebuie să contaţi însă şi pe prostia persecutaţilor - ei contactează doar arareori poliţia - pentru ca acest mic secret să rămână nedescoperit.

Un "cliffhanger" (element de intrigă cinematografică, n.r.) spectaculos la final

Atunci când totul s-a sfârşit, când răul a fost învins, când toată lumea a murit (deşi este recomandat să lăsaţi totuşi un personaj sau două în viaţă), nu trebuie în niciun caz să eliminaţi crisparea şi tensiunea pe care v-aţi chinuit din greu să le creaţi. Spectatorul nu trebuie să respire uşurat la finalul filmului. Dimpotrivă! Pentru a evita acest lucru, terminaţi cu o întorsătură spectaculoasă a faptelor: braţul psihopatului care iese din pământ, un cadavru care începe să se mişte sau care iese din apă, o umbră care ţâşneşte din noapte, un râs diabolic... Amintiţi-vă lecţia predată de Jason Voorhees din "Vineri 13", de Michael Myers din "Halloween" şi de Freddy Krueger din "A Nightmare on Elm Street": în filmele horror, nimic nu se încheie definitiv!

Câteva clişee, reuşită asigurată!

Cu ajutorul acestor 20 de sfaturi, este imposibil să nu faceţi un super film de groază. Genul suportă prefect caricatura, artificiile grosiere şi incoerenţele. În definitiv, horror-ul are vocaţia de a rămâne un efect cinematografic şi deci un apanaj al spectacolului. Deci, cu cât e mai exagerat şi abundent, cu atât e mai reuşit!