29 octombrie 2019. 144 de ani de la naşterea Reginei Maria, unul dintre cele mai îndrăgite personaje din istoria României

"Nu-mi pot închipui o soartă personală separată de soarta ţării", scria Regina Maria.

Regina Maria s-a născut pe 29 octombrie 1875, la Eastwell Park în comitatul Kent din Marea Britanie, primind numele de Marie Alexandra Victoria. Era nepoata reginei Victoria, tatăl fiind ducele Alfred de Edinburgh, iar mama, ducesa Marie de Edinburgh, fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Principesa Maria de Edinburgh a copilărit la Eastwell Park, la castelul Windsor, apoi la Clarence House din Londra, petrecând anii formatori şi la Coburg în Germania şi în Malta. Copilăria la Curtea regală britanică i-a marcat personalitatea, fiind crescută şi educată în spirit victorian. Maria a participat la ceremoniale, a observat regulile care trebuiau respectate cu stricteţe de către copiii regali, a învăţat arta corespondenţei, precum şi a jurnalelor care trebuiau să consemneze principale evenimente şi persoane întâlnite.

Căsătoria, la numai 17 ani, a Mariei cu Ferdinand, moştenitorul tronului României, născut prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen - pe 10 ianuarie 1893 -, o aduce într-o ţară a Balcanilor, fapt care a nemulţumit-o pe regina Victoria, dar şi pe tatăl ei, ducele de Edinburgh, care mai degrabă o vedeau căsătorită în Anglia cu prinţul George, devenit mai târziu regele George al V-lea. În noua patrie, România, principesa Maria avea să devină promotoarea curentului Art Nouveau, modelându-şi interioarele palatelor şi chiar realizând designuri în acest stil. În acelaşi timp a promovat stilul arhitectural neo-românesc ca şi arta etnografică, ea însăşi dând exemplu prin portul inedit al costumelor tradiţionale româneşti.

Maria a fost unul dintre cele mai fotografiate personaje regale, multitudinea cărţilor poştale, a fotografiilor, gravurilor, a materialelor publicitare au creat din ea un personaj legendar.

Ea a devenit cunoscută în epocă drept principesa artist, regina scriitor, regina infirmieră, dar mai ales regina diplomat. Contribuţia sa a fost esenţială în susţinerea intrării României în Marele Război de partea Antantei. Devenită Regina Maria a României, în 1914, după moartea Regelui Carol I şi încoronarea lui Ferdinand, aceasta a fost un sfătuitor de bază al soţului ei, care o consulta în treburile legate de stat.

După intrarea României în Primul Război Mondial, Regina Maria a organizat, printre altele, spitale de campanie pentru tratarea soldaţilor răniţi pe front şi mai apoi a bolnavilor de tifos, a înfiinţat un serviciu de ambulanţă şi a reuşit să obţină donaţii, prin cunoştinţele sale din străinătate, pentru ajutorarea militarilor români de pe front. Purtând haine de soră medicală, s-a implicat activ în ajutorarea acestora, cărora le aducea şi mici daruri pentru a le alina suferinţa. În schimb, unii dintre ei nutreau să o vadă "împărăteasa tuturor românilor".

Emoţionantă în acest sens este mărturia ei din 30 august/12 septembrie 1916, din "Jurnal de război. 1916-1917", publicat la Editura Humanitas în 2014, într-o ediţie îngrijită de istoricul Lucian Boia, şi care cuprinde însemnările ei din anii respectivi:

"Toţi mă salută cu o bucurie aproape emoţionantă, de aceea cred că vizitele mele nu sunt inutile. Le aduc flori, dulciuri, ţigări. Cu cei mai grav răniţi stau ceva mai mult. Nu se plâng mai deloc. Un lucru mă zguduie mai mult decât aş putea spune şi îmi aduce lacrimi în ochi: când îi întreb dacă suferă, îmi spun «Da, sufăr, dar nu contează - fie să ajungi Domnia Ta împărăteasa tuturor românilor», acesta e refrenul etern, fiecare viaţă măruntă şi umilă e gata să-şi dea şi ultima picătură de sânge, numai să ajung eu «Împărăteasa tuturor românilor.» [...] De ce trebuie să se lase ei ucişi ca să-i cârmuiesc eu pe cei mulţi, într-o zi pe care oamenii aceştia simpli, probabil, nu vor trăi s-o vadă? De ce?", a scris Regina Maria în memoriile ei.

Vizita informală la Paris şi Londra din primăvara lui 1919, în perioada Conferinţei de Pace, a definit-o ca un "ambasador irezistibil" şi decisiv al României, având o serie de întrevederi cu lideri ai conferinţei.

Misiunea sa a avut rezultat: Marea Unire şi frontierele României Mari au fost recunoscute prin tratatele de la Versailles (28 iunie 1919 - 21 ianuarie 1920), Saint-Germain (10 septembrie 1919) şi Trianon (4 iunie 1920).

Pentru atitudinea sa curajoasă din timpul Primului Război Mondial, generalul Constantin Prezan a decorat-o cu medalia de război - Virtutea Militară clasa I, iar contele de Saint Aulaire - Ministrul Franţei în România, i-a dăruit Medalia de Aur a Epidemiilor şi Crucea de Război (La Croix de Guerre). De atunci, regina Maria a fost numită şi "regina soldat".

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand şi Maria au fost încoronaţi regi ai României Mari în faţa a zeci de mii de oameni.

Turneele diplomatice din 1924 în fostele state aliate, alături de regele Ferdinand, şi vizita acesteia în SUA şi Canada din toamna lui 1926 au conturat personalitatea sa charismatică, bucurându-se de o mediatizare internaţională deosebită. Interviurile acordate presei de-a lungul timpului, conferinţele de presă pe care le organizase, o înfăţişau ca pe un talentat diplomat ad-hoc, ea reuşind să dea o nouă imagine României, punând-o pe hartă pentru mulţi dintre politicienii şi jurnaliştii vremii.

În anii 1930 a călătorit, a scris, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului la reşedinţele din Balcic, Bran şi la Cotroceni. Jurnalele sale consemnează detalii mai puţin ştiute din viaţa privată sau oficială, iar imaginea reginei s-a popularizat prin intermediul fotografiilor, cărţilor poştale, a materialelor publicitare care au făurit din ea un personaj legendar, dar şi un martor veridic al istoriei.

După o suferinţă prelungită, regina Maria moare pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor din Sinaia. Presa internaţională avea să publice cu rapiditate ştirea morţii charismaticei regine, publicând în engleză, franceză, spaniolă, germană vibrantul mesaj scris de regină, intitulat "Ţării Mele şi Poporului Meu", ce reprezenta incontestabila realizare a identităţii sale naţionale.

Potrivit ultimei dorinţe înscrise în testament, Maria a dorit ca inima să-i fie scoasă din piept. Regina în scrisoarea testamentară îi lăsase ultime îndrumări fiului ei, Regele Carol al II-lea: "Vreau ca după moartea mea, inima să-mi fie scoasă din trup şi îngropată în capela Stella Maris. On revient toujours à ces premiers amours, aşa că m-am reîntors la mare, unde doresc ca inima mea să fie adusă… la Stella Maris. Am iubit locul pe care l-am creat, locul pe care l-am clădit".

Drumul inimii timp de 77 de ani a reprezentat o hartă a istoriei moderne a României, de la Bucureşti la Balcic, Bran, din nou la Bucureşti, iar din 3 noiembrie 2015, pentru că Balcicul nu mai este teritoriul naţional, s-a decis mutarea acesteia la Sinaia, în camera de aur a castelului Pelişor, acolo unde regina s-a stins din viaţă.