"4,3,2", pe primul loc într-un top al celor mai bune filme pe 2007

Topul realizat de criticul de film A.O. Scott, pentru International Herald Tribune, "constă (cu excepţia primelor două locuri n.red.) din perechi (şi într-un caz dintr-un trio) al filmelor care completează, complementează, contrazic sau se angajează unele pe altele. Luat singur, fiecare film din listă poate constitui un exemplu, dar fiecare este îmbogăţit şi complicat de perechea sa. Selecţiile gemene pot funcţiona ca filme duble sau ca posibile alternative (dacă nu X, atunci poate Y)".

Pe primul loc s-a situat "4,3,2", filmul lui Cristian Mungiu, câştigător al Palme d'Or la Festivalul de film de la Cannes, "cea mai recentă dovadă a unei cinematografii româneşti înfloritoare". Este un film grozav, pentru că "este o combinaţie curajoasă între disciplina formală, crudă a lui Mungiu, naturalismul neafectat al interpretărilor (mai ales cea a Anamariei Marinca) şi o onestitate morală care merge dincolo de ceea ce se crede a fi, în mod obişnuit, realismul."

Filmul lui Mungiu este secondat de lungmetrajul "Ratatouille", ale cărui scenariu şi regie sunt semnate de Brad Bird, un posibil câştigător al premiului Oscar pentru animaţie, în februarie. Bird face apologia excelenţei în muncă într-o lume în care "se tolerează şi se sărbătoreşte prea adesea mediocritatea".

Violenţa, răzbunarea, răul gratuit: aceste trăsături pot deveni clişee, dar pesimismul original despre natura umană are încă puterea să şocheze. Şi adăugată creativităţii îndrăzneţe demonstrate de Paul Thomas Anderson în "There Will Be Blood" şi de Tim Burton şi Stephen Sondheim în "Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street", ocupantele locului al treilea, mizantropia poate căpăta intensitate revelatoare. Herald Tribune adaugă faptul că Daniel Day-Lewis (în "Blood") şi Johnny Depp (în "Todd") sunt unii dintre cei mai carismatici monştri din cele mai recente filme.

Pe poziţia a patra se situează două filme despre nişte muzicieni populari, "I'm not there", de Todd Haynes, şi "Joe Strummer: The Future Is Unwritten", de Julien Temple, care îmbină misterul şi magia subiectelor cu tehnici vizuale şi narative inventive.

"No End in Sight", de Charles Ferguson, şi "Terror's Advocate", de Barbet Schroeder, ocupă poziţia a cincea. Primul este un documentar "devastator" despre nebunia care a dominat America în primele luni ale invaziei Irakului, în timp ce cel d-al doilea este un portret al avocatului francez Jacques Vergès, dedicat celor de stânga, care mai au încă idei romantice despre faptul că violenţa politică este un răspuns atractiv moral la opresiune.

Pe poziţia a şasea se situează "A fost sau n-a fost", în regia lui Corneliu Porumboiu considerat o alternativă/ completare a lungmetrajului de debut al lui Jorge Gaggero, "Live-in Maid". Ambele spun poveşti anecdotice ale unor oameni simpli aflaţi la mila evenimentelor istorice.

Pe poziţia a şaptea se regăsesc două filme inspirate din poveşti reale, despre eliberarea spiritului: "Into the Wild", de Sean Penn, şi "The Diving Bell and the Butterfly", de Julian Schnabel.

Două melodrame despre trezirea conştiinţei se găsesc pe poziţia a opta: "Viaţa celorlalţi", de Florian Henckel von Donnersmarck, recompensat cu premiul Oscar, şi "Michael Clayton", de Tony Gilroy.

"The Savages", scris şi regizat de Tamara Jenkins, şi "Away from Her", de Sarah Polley, s-au situat pe poziţia a noua, acestea fiind două filme despre umilinţele bătrâneţii, lipsite însă de exagerări.

Topul este comnpletat de trei filme despre confuzie sexuală, "Knocked Up", "Superbad" şi "Juno".

International Herald Tribune a acordat şi câteva menţiuni de merit, filmelor "Amantul doamnei Chatterley", "Into Great Silence", "Starting Out in the Evening", "Before the Devil Knows You're Dead", "Nu există ţară pentru bătrâni", "The Band's Visit", "Charlie Wilson's War", "Bamako" şi "I se spunea Zodiac."