VFTS243 are o masă de nouă ori mai mare decât cea a Soarelui şi se află într-un sistem binar cu o stea însoţitoare.
Deşi nu este prima concurentă, un cercetător de la Universitatea din Sheffield spune că această gaură neagră este „prima care a fost detectată fără echivoc în afara galaxiei noastre”.
Cercetătorii au căutat sisteme binare de găuri negre timp de mai bine de doi ani înainte de a găsi ceea ce a devenit cunoscut sub numele de VFTS243, potrivit
The Guardian.
Paul Crowther, profesor de astrofizică la universitate, a descris-o ca fiind o „descoperire foarte interesantă”, care vine după ce „au fost propuse mai multe găuri negre candidate latente”.
Găurile negre de masă stelară se formează atunci când stelele masive ajung la sfârşitul vieţii lor şi se prăbuşesc sub propria lor gravitaţie. Într-un sistem format din două stele care se învârt una în jurul celeilalte, acest proces lasă în urmă o gaură neagră pe orbita unei stele însoţitoare luminoase.
Gaura neagră latentă recent descoperită are o masă de cel puţin nouă ori mai mare decât cea a Soarelui şi orbitează în jurul unei stele albastre fierbinţi care cântăreşte de 25 de ori mai mult decât Soarele.
Ea a fost observată într-o galaxie vecină de către o echipă internaţională de oameni de ştiinţă. Studiul lor, publicat în Nature Astronomy, sugerează că steaua care a dat naştere lui VFTS243 a dispărut fără niciun semn de explozie de supernovă asociată.
Ca parte a echipei internaţionale de cercetare, Crowther a lucrat cu Tomer Shenar de la Institutul de Fizică şi Astronomie, care a început studiul la KU Leuven, în Belgia, iar acum este bursier Marie-Curie la Universitatea din Amsterdam, în Olanda.
Confirmând probabilitatea a ceea ce el a numit un „scenariu de colaps direct”, adică un colaps fără explozie, Shenar consideră că acest lucru are „implicaţii enorme pentru originea fuziunilor de găuri negre în cosmos”.
O gaură neagră este considerată inactivă dacă nu emite niveluri ridicate de radiaţii cu raze X, acesta fiind modul în care astfel de găuri negre sunt detectate în mod obişnuit. Găurile negre inactive sunt greu de observat, deoarece nu interacţionează prea mult cu mediul înconjurător.
VFTS 243 a fost descoperită cu ajutorul a şase ani de observaţii ale nebuloasei Tarantula, realizate cu ajutorul instrumentului spectrografic multielement fiber large array de pe Very Large Telescope al Observatorului European de Sud.