O stea aflată la 26.000 ani lumină de Pământ confirmă o teorie enunţată de Einstein în urma cu un secol

Publicat: 16 04. 2020, 18:00
Actualizat: 16 04. 2020, 23:07
O stea aflată la zeci de mii de ani lumină de Pământ, în centrul Căii Lactee şi care orbitează în jurul unei găuri negre, confirmă o teorie enunţată de Albert Einstein în urmă cu mai bine de un secol.
 
Orbita stelei S2, aflată la 26.000 ani lumină de Soare, confirmă un fapt prevăzut de Teoria Generală a Relativităţii, enunţată de Albert Einstein, spun oamenii de ştiinţă care au observat traiectoria acesteia.
 
Potrivit descoperirii publicate în jurnalul Astronomy & Astrophysics, după 27 de ani de observaţii ale acestei stele prin intermediul mai multor instrumente, S2 confirmă spusele lui Einstein, că orbitele unor obiecte spaţiale, stele sau planete, nu sunt închise, ci acestea se pot schimba.
 
Concret, observatorii au identificat faptul că steaua S2, care efectuează o rotaţie completă pe orbită o dată la fiecare 16 ani, călătoreşte în mod diferit. Practic, ea nu păstrează aceeaşi orbită, ci rotaţiile ei formează un spirograf.
 
„O sută de ani mai târziu am detectat acelaşi efect asupra orbitei unei stele în jurul sursei compacte de unde radio Sagittarius A din centrul Căii Lactee. Această descoperire întăreşte argumentele că Sagittarius A este o gaură neagră supermasivă, cu masa de 4 milioane de ori mai mare decât a Soarelui”, a spus Reinhard Genzel, directorul Institutului Max Planck pentru Fizică Extraterestră din Germania.
 
De-a lungul orbitei sale, steaua formează o elipsă, dar punctele sale de apropiere şi de distanţare faţă de gaura neagră nu sunt mereu aceleaşi.
 
Fenomenul, denumit precesiune Schwarzschild, nu a mai fost niciodata măsurat pentru o stea aflată pe orbita unei găuri negre supermasive, iar oamenii de ştiinţă susţin că această descoperire va contribui la elucidarea misterelor găurilor negre din centrul galaxiilor.
 
„Pentru că măsurătorile cu privire la S2 respectă cu precizie relativitatea generală, putem seta nişte limite stricte cu privire la cât de multă materie invizibilă, aşa cum este materia întunecată sau alte posibile găuri negre mai mici, se află în jurul lui Sagittarius A”, au precizat Guy Perrin şi Karine Perraut, coordonatorii francezi ai acestui proiect. „Este o descoperire de mare interes pentru a înţelege formarea şi evoluţia găurilor negre supermasive”, au adăugat ei.