Blestemul starurilor rock care mor la 27 de ani este doar un mit

Acest studiu a fost publicat, marţi, în British Medical Journal (BMJ).

Decedată în luna iulie din cauza unui consum masiv de alcool după o perioadă de abstinenţă, cântăreaţa britanică Amy Winehouse, supranumită „diva trash a muzicii soul”, a intrat în miticul şi macabrul „Club 27”, după Jim Morrison, Janis Joplin, Brian Jones, Jimi Hendrix şi Kurt Cobain, care au murit la vârsta de 27 de ani.

O echipă de statisticieni din domeniul sănătăţii, coordonată de Adrian Barnett, de la Universitatea tehnologică Queensland din Australia, a infirmat teoria existenţei unei „vârste blestemate”.

O mamă a născut patru fetiţe identice – un fenomen care apare o dată la 11 milioane de sarcini

Cozonac uriaș de 500 kg, vedeta Festivalului Neaoș de Merinde de Primăvară din București

Aceşti cercetători au analizat date referitoare la 1.046 de muzicieni care au avut cel puţin un material discografic ajuns pe prima poziţie în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie între 1956 şi 2007: primul a fost Frank Sinatra („Songs for Swinging Lovers!”) şi ultima a fost Leona Lewis („Spirit”).

În această perioadă, 71 de muzicieni au decedat – 7% din eşantionul analizat.

Cercetătorii nu au observat un vârf al mortalităţii la vârsta de 27 de ani, dar au constatat că muzicienii se confruntă cu un risc de deces prematur care este de două sau chiar trei ori mai mare decât restul populaţiei din Marea Britanie.

„Celebritatea poate creşte riscul de deces la muzicieni, însă riscul nu se limitează la vârsta de 27 de ani”, au anunţat cercetătorii, care consideră că „este puţin probabil ca renumitul «Club 27» să fie un fenomen real”.

Ei au subliniat, totodată, faptul că Jimi Hendrix, Janis Joplin şi Jim Morrison nu au avut niciodată un album ajuns pe primul loc în topul vânzărilor din Marea Britanie şi ca urmare nu au fost incluşi în acest studiu.

Decesul cântăreţei Amy Winehouse a relansat fascinaţia pentru „Club 27”, favorizând explicaţia potrivit căreia muzicienii devin adeseori celebri imediat după împlinirea vârstei de 20 de ani, iar comportamentele lor riscante ating punctul culminant după alţi patru sau cinci ani.

O altă explicaţie ar fi aceea că muzicienii, aflaţi în căutarea „nemuririi” artistice, adoptă în mod inconştient mai multe riscuri sau chiar se sinucid, pentru a intra în elita rockerilor dispăruţi.