Pentru Mao, această dislocare masivă a femeilor chineze ar fi stimulat relaţiile comerciale bilaterale între cele două ţări şi ar fi fost o lovitură pentru Statele Unite, întrucât această măsură ar fi provocat o explozie demografică similară cu cea din China, potrivit documentelor Departamentului de Stat referitoare la relaţiile chinezo-americane în perioada 1973-1976, date publicităţii marţi la Washington.
În cadrul unei întâlniri pe care a avut-o la 17 februarie 1973 la reşedinţa sa, Mao, s-a referit la starea dezastruoasă a comerţului dintre cele două ţări, insistând asupra faptului că ţara sa "este foarte săracă", dar ceea ce "avem în exces sunt femeile".
În cadrul acestei conversaţii cu Henry Kissinger, care s-a continuat cu mult peste miezul nopţii, Mao a vorbit mai întâi despre miile de femei, înainte de a se răzgândi şi de a propune "zece milioane", cei care erau de faţă izbucnind în râs.
Kissinger a acceptat jocul şi a replicat că ţara sa nu dispune de "cote" sau de "taxe vamale" pentru chinezi.
Liderul chinez nu a ezitat să revină asupra subiectului, deşi Kissinger a încercat să evite cu diplomaţie discuţia.
"Lăsaţi-le să vină la voi", a insistat Mao. "Acestea vor genera catastrofe şi în acest fel ne-aţi putea scuti de corvoadă", a subliniat el.
Atunci când Henry Kissinger i-a spus pe un ton ironic că va prezenta oferta sa în cadrul unei conferinţe de presă, liderul chinez ar fi replicat: "Nu mi-e teamă de nimic".