BZN nu iese la pensie: 3.500 de spectatori au participat la concertul de la Sala Palatului

19.30. Trotuarul din faţa Sălii Palatului e plin. Să mai spună cineva că e criză... Biletul la concertul Jan & Anny costă între 50 şi 300 de lei, dar fanii sunt la datorie. La fel şi bişniţarii.

Nimeni nu mai ţine socoteala a câta oară sunt în România "veteranii" de la BZN. Contează doar că au venit din nou, iar publicul - de la tineri de 19-20 de ani, la cupluri care sărbătoreau nunta de argint când trupa scotea primul ei album - nu-i ratează nici acum. Printre spectatori, şi deputatul Mircea Toader, remarcat de o doamnă venerabilă. "Uite-l, nu e ăla care mai apare pe la televizor?". "O fi, da' hai să intrăm mai repede, că poate se aşază alţii pe locurile noastre", îi răspunde domnul care o însoţeşte.

20.00. În foaier, un stand cu CD-uri şi DVD-uri, cu un olandez zâmbitor lângă afişul cu preţuri: 50 de lei, CD-ul, 70, DVD-ul. O fi mult pentru România? Nici vorbă. Lumea dă târcoale şi bagă mâna în buzunar. Ceva mai încolo, altă coadă. Preţurile - tot "occidentale": 4 lei o apă plată, 5 lei un corn cu ciocolată.

20.10. Pe scenă, în penumbră, se instalează instrumentiştii, cinci la număr, şi trei tineri backing vocals. Aplauze, să intre vedetele! Şi vedetele intră, după cinci minute de aşteptare, direct în pâine. Încălzirea se face cu "Le Legionnaire", de pe albumul "Desire", considerat de mulţi cel mai bun al trupei. Apar primele flori din public, pentru cei de pe scenă. Kaizer nu rămâne dator şi citeşte în română de pe fiţuica obligatorie dacă vrei să-ţi saluţi publicul în limba lui maternă: "De data asta, vrem să cădeţi pe spate!".

20.25. A treia piesă din concert este şi primul cover: "El Condor Pasa", de la Simon & Garfunkel. Sună bine şi de la Jan & Anny, îşi zic cei care le oferă alte buchete. "După câte flori primim, va fi nevoie de un avion special numai pentru ele, să le putem duce acasă", răspunde Keizer.

20.35. E momentul pentru cei mai cunoscuţi "ochi albaştri" din România de dinainte de '89. Sau... aproape cei mai cunoscuţi. "Blue Eyes" o are pe Schilder prim solistă, iar publicul este în delir. Ehei, unde-s bairamurile cu balada asta şi nişte Scorpions, în completare?...

20.50. După un potpuriu cu hit-uri BZN din anii '80, cei doi solişti îşi împart momentele de glorie. Prima e Shilder, cu evergreen-ul "Que Sera, Sera (Whatever Will Be, Will Be)", apoi vine Keizer, cu un cover după "Nathalie" a lui Gilbert Becaud. "Omul e-n formă mare. Îl ţine vocea ca acum 30 de ani", comentează un fan. Şi cam are dreptate, pentru că "omul" face de toate: cântă, dansează ruseşte, bate palma cu spectatorii din primul rând. Vârsta i-o trădează doar burtica, în ton cu PIB-ul Olandei.

21.10. Al doilea potpuriu, cu piese mexicane, între care "Cielito Lindo". Pentru ce urmează, Keizer cere votul publicului. Se votează cu strigături, câştigă rock-ul cu iz de vals "Dance dance" şi sala e iar în delir. Apoi urmează pauză, ca la teatru. Puţină odihnă pentru cântăreţi, multă muncă pentru olandezul din foaier. Discurile se vând ca pâinea caldă. "Ăsta i-l duc lu' fina, să vadă şi ea cum era muzica bună...", îi spune o doamnă unei tinere alături de care a stat la coadă.

21.45. Se reia concertul. Soliştii sunt în ţinute noi: au dat jos hainele negre de seară şi s-au îmbrăcat casual. Playlist-ul merge pe aceeaşi linie: piese BZN întrerupte cu cover-uri după Solomon Burke şi Tom Jones. "Piesa 'Cry To Me' a cântat-o Anny la prima ei repetiţie cu BZN", spune Keizer.

22.30. Ora este uşor înaintată pentru o parte a publicului. Ca să prevină moţăitul, artiştii leagă două piese alerte, "Rockin' the Trolls" şi "Banjo Man", iar apoi fac un anunţ important pentru ţară, în engleză: "În martie, venim la Braşov şi la Timişoara". Pentru cine nu pricepe engleza, vine şi un anunţ în română, citit de Keizer tot din notiţe: "Iar la anu' când venim, tot aici să vă găsim".

22.50. Până la anul, e timp de un bis: "Dance dance", cerută de cea mai mare parte a mulţimii. Care mulţime, în ciuda faptului că RATB-ul se retrage spre garaj, mai face o coadă, şi după concert, pentru autografe în holul Sălii Palatului. Artiştii au pregătite fotografii, împărţite gratuit fanilor.

Corolarul serii vine de la unul dintre cei care aşteaptă la rând să plece acasă cu semnătura idolilor: "Uită-te la ei. Cântă de peste 40 de ani şi încă mai pot. Cât mai e până în martie? Să ieşim noi din iarnă, că ei vin iar".