Cântăreaţa mexicană Chavela Vargas a murit la vârsta de 93 de ani

"Doamna cu poncho roşu", care a cunoscut gloria mondială în anii '60 - '70, a fost o reprezentantă a cântecului "ranchera", un gen popular în vestul Mexicului, practicat în general de bărbaţi.

După ce a devenit dependentă de alcool, artista a reuşit să îşi revină şi să aibă din nou succes în anii '90, graţie unui turneu mondial în timpul căruia a reuşit să umple până la refuz celebrele săli de spectacole Olympia din Paris şi Carnegie Hall din New York, unde a interpretat câteva dintre piesele ei de succes, precum "La Llorona", "Piensa en mi" şi "El ultimo trago".

Pe numele ei real Isabel Lizano Vargas, Chavela s-a născut pe 19 aprilie 1919 la San Joaquin de Flores, în Costa Rica, dintr-o mamă casnică şi un tată poliţist.

"Când m-am născut, am început să cânt în loc să plâng", obişnuia să spună artista.

A imigrat în Mexic la vârsta de 17 ani, întrucât nu mai suporta rigorile unei societăţi ultraconservatoare dintr-o ţară mică, la începutul secolului al XX-lea, unde nu putea să îşi dezvolte talentul şi să îşi trăiască homosexualitatea. "Trăiam într-un infern" şi "eram ca un animal curios", spunea ea.

La fel ca Edith Piaf, cu care o compara regizorul spaniol Pedro Almodovar, Chavela Vargas şi-a început cariera cântând pe străzi. Abia în jurul vârstei de 30 de ani a fost descoperită pe bulevardul Insurgentes din Ciudad de Mexico de compozitorul José Alfredo Jimenez, care a devenit apoi creatorul celor mai cunoscute piese ale ei.

În anii 1940, Chavela Vargas s-a împrietenit cu pictorii mexicani Frida Kahlo şi Diego Rivera, care au şi găzduit-o pentru o vreme în casa lor.

A început să aibă succes cu adevărat spre sfârşitul anilor 1950, mai ales la Acapulco, un mare centru al turismului internaţional. Acolo a cântat la una din nunţile actriţei Elizabeth Taylor şi tot acolo a cunoscut-o pe Ava Gardner.

Perioada ei cea mai fecundă a început odată cu înregistrarea primului ei disc, în 1961, şi a ţinut până la sfârşitul anilor 1970, când s-a retras de pe scena muzicală pentru 20 de ani.

Jurnalista columbiană Marianne Ponsford spune că începând din acel moment, Chavela Vargas a început să se trezească în fiecare zi după ora prânzului şi să bea până după miezul nopţii. Artista mexicană obişnuia chiar să glumească pe această temă, spunând că a reuşit să se menţină în formă, întrucât trupul ei s-a conservat în alcool.

"Am petrecut 20 de ani de beţie, iar oamenii m-au uitat", a adăugat ea într-un interviu. Începând din 1991, Chavela Vargas a renunţat la alcool şi şi-a reluat cariera. În total, ea a înregistrat peste 80 de discuri în 50 de ani.

Cântăreaţa îşi datorează o bună parte din popularitate apariţiilor sale în mai multe filme de succes. S-a remarcat mai ales în "Frida" (2002) de Julie Taymor, un film despre viaţa pictoriţei Frida Kahlo. A avut o apariţie şi în "Babel" (2006), o peliculă de Alejandro Gonzalez Iñárritu.

"Viaţa este foarte frumoasă, dar şi moartea e la fel. Am spus adeseori că voi merge la propria mea înmormântare, pentru a râde de mine însămi", a spus artista mexicană.