Casa Lovinescu - deschisă joi pentru cei care doresc să o comemoreze pe Monica Lovinescu

Paul Balogh, administratorul Casei Lovinescu, a declarat pentru MEDIAFAX că cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu Monicăi Lovinescu pot veni la locuinţa situată pe bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 49, între orele 11.00 şi 13.00.

În Casa Lovinescu se desfăşoară, în prezent, mai multe proiecte, precum activităţile Societăţii Române de fenomenologie, Cercul Noica şi Cenaclul Lovinescu.

Trupul Monicăi Lovinescu va fi depus, joi, la Biserica Română din Paris, după care va fi incinerat. În următoarele săptămâni, rămăşiţele sale şi ale soţului ei, publicistul şi criticul literar Virgil Ierunca, vor fi aduse în România.

Criticul literar Monica Lovinescu a încetat din viaţă, duminică noaptea, la spitalul Charles Richet din Val d'Oise, situat la 15 km nord de Paris. Jurnalist, critic literar şi cunoscut comentator de radio, Monica Lovinescu a încetat din viaţă la ora 00.30, fiind internată în urmă cu circa trei luni, în stare gravă. Ea ar fi împlinit, în luna noiembrie, 85 de ani.

Dispariţia Monicăi Lovinescu readuce în atenţia românilor nu doar celebrele "Teze şi antiteze" rostite pe undele postului Europa Liberă într-o Românie lipsită de libertate, ci şi amintirea unei scriituri caracterizate drept o pledoarie pentru adevăr.

Monica Lovinescu, jurnalist, critic literar şi cunoscut comentator de radio, fiică a criticului Eugen Lovinescu, născută la 19 noiembrie 1923, şi-a început studiile primare în particular, fiind apoi înscrisă (1934-1942) la Liceul Notre Dame de Sion, unde susţine şi bacalaureatul, în 1942. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, unde obţine licenţa în 1946. În 1947, pleacă la Paris cu o bursă a guvernului francez. În primele zile ale lui 1948, cere azil politic în Franţa. La început, face parte din tinere companii literare şi semnează regia unor piese de avangardă. Situaţia din ţară îi reţine apoi atenţia integral. Colaborează cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă, în numeroase publicaţii: East Europe, Kontinent, Preuves, L'Alternative, Les Cahiers de L'Est, Temoignages, La France Catholique etc. Semnează capitolul despre teatrul românesc în Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce câteva cărţi din româneşte sub pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal. Colaborează şi la revistele din limba română din exil: Luceafărul, Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc. Din 1951 până în 1975 ţine emisiuni literare şi muzicale la Radioteleviziunea Franceză. Îşi începe colaborarea la Europa Liberă în 1962. Din 1967, emisiunile de mare ecou sunt "Teze şi antiteze la Paris" şi "Actualitatea culturală românească". Monica Lovinescu devine, astfel, alături de Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, bucurându-se de o enormă influenţă în mediile intelectuale din ţară.

În 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu este agresată de terorişti palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu şi transportată în stare de comă la spital. După însănătoşire, îşi reia activitatea, înţeleasă, cu echilibru şi luciditate, ca o adevărată misiune.