Câteva mii de persoane, la Festivalul ”O mie de fete secuience” din Harghita - GALERIE FOTO

Oameni îmbrăcaţi în straie populare, veniţi din judeţele Covasna, Mureş, Bistriţa-­Năsăud, Harghita şi chiar din Ungaria s-au adunat, sâmbătă dimineaţă, în centrul municipiului Miercurea Ciuc, unde peste 30 de grupuri folclorice au prezentat dansuri populare.

Printre cei prezenţi s-au numărat şi reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale din Harghita şi Covasna, împreună cu familiile lor, îmbrăcaţi, de asemenea, în straie populare secuieşti.

”Această întâlnire este împotriva decăderii morale, a distanţării de biserică şi a destrămării comunităţilor. Acum, în perioada internetului, este nevoie ca tinerii să se întâlnească şi chiar să îşi întemeieze familii. La fel ca acum 84 de ani, astăzi cu toţii ne îmbrăcăm în portul popular, mergem la biserică şi arătăm partea cea mai bună din noi. Astăzi, pe Şumuleul Mic vor fi mai multe mii de tineri şi este cea mai bună ocazie să îşi găsească perechea, cu siguranţă şi astăzi se vor aşeza temeliile mai multor familii”, a spus Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita.

Ulterior, grupurile de dansatori şi participanţii la festival au pornit spre Biserica Franciscană de la Şumuleu Ciuc, unde preotul franciscan Böjte Csaba a oficiat o slujbă religioasă. La sfârşitul slujbei, cei prezenţi au urcat pe platoul aflat în şaua dintre Şumuleul Mic şi Şumuleul Mare, locul desfăşurării festivalului dansului şi portului popular maghiar.

Abraham Etelka povesteşte că şi-a cunoscut soţul, pe Vidor, în urmă cu 25 de ani, la sărbătoarea celor ”O mie de fete secuience”. S-au plăcut şi după câteva luni au făcut nunta.

”Eram tineri şi abia se reluase această sărbătoare, care a fost interzsă de comunişti. Era aşa de multă lume în straie populare şi aşa de frumos, că şi acum mă trec fiori. A fost mare veselie, am dansat, am cântat şi seara tare greu ne-am despărţit de grupul mare de prieteni, dar mai ales unul de celălalt”, a povestit Etelka.

Lui Vidor i-a fost dragă de când a văzut-o şi susţine că şi astăzi o vede ”cu ochii de atunci”.

”Avea părul ca aluna, des şi strâns într-o coadă împletită groasă cât mâna, împodobită cu funde lungi albe şi roşii. Era subţirică, dar nu foarte, cât îi şade bine unei femei şi tare mândră în costumul ei popular. Acum am îmbătrânit împreună, avem copii şi nepoţei, dar eu o văd tot cu ochii de atunci. Har Domnului, am fost sănătoşi şi am venit în fiecare an la sărbătoarea aceasta a noastră, să ne întâlnim cu restul, să ne distrăm, iar seara mai punem un an la nunta de argint pe care o vom celebra în octombrie”, a spus, râzând, Abraham Vidor.

În cadrul festivalului au loc, pe lângă spectacole de dansuri populare, şi diferite jocuri şi întreceri, un concurs al celor mai frumoase costume populare, dar şi o prezentare a modalităţilor de confecţionare a costumelor tradiţionale.

Sărbătoarea continuă sâmbătă după-amiază, cu un spectacol de folclor prezentat de membrii Ansamblului Naţional Secuiesc Harghita, în timp ce pe seară sunt programate dansul comun al ansamblurilor participante şi poza de grup. Manifestarea se va încheia târziu în noapte cu dansuri populare la lumina focului de tabără.

Potrivit organizatorilor, bugetul alocat evenimentului în acest an este de 90.000 de lei, Consiliului Judeţean Harghita contribuind cu 15.000 de lei. Anul trecut, la eveniment au participat 2.135 de fete şi 938 de băieţi.

Festivalul, organizat de Asociaţia ”O mie de Fete Secuience” din Miercurea Ciuc, Ansamblul Naţional Secuiesc Harghita, Primaria Miercurea Ciuc, în colaborare cu consiliile judeţene Harghita şi Covasna, îşi are originile în urmă cu 84 de ani. La sfârşitul anilor 1920, mulţi secui au fost nevoiţi să îşi părăsească, temporar, locurile de origine, în cautare de lucru, iar mulţi nu sau mai întors în locurile natale. Prima încercare de a îi reuni pe cei plecaţi a făcut-o etnograful Domokos Pal Peter, în anul 1931, devenind iniţiatorul Festivalului anual al celor ”O mie de fete secuience.

În perioada comunistă, începând cu anul 1945, festivalul a fost interzis, fiind reluat în 1990, scopul principal al acestuia fiind să păstreze tradiţia, valorile culturale şi identitatea maghiarilor.