Cea mai veche dovadă de amputare, descoperită într-o peşteră din Indonezia

Cercetătorii au descoperit corpul îngropat al unei persoane tinere, vechi de 31.000 de ani, care prezintă urme de amputare a piciorului. Descoperirea împinge înapoi originea acestei operaţii complicate cu peste 24.000 de ani, susţin specialiştii.

După procedură, persoana a fost îngrijită de comunitatea sa ani de zile până la moarte, cred arheologii.

Melandri Vlok, care a examinat cadavrul, a declarat că este „destul de clar" că a fost efectuată o intervenţie chirurgicală.

O examinare detaliată a corpului, ale cărei detalii sunt publicate în revista Nature, arată că amputarea a avut loc când persoana era copil. Creşterea şi vindecarea osului piciorului sugerează că şi-a revenit şi a mai trăit încă şase până la nouă ani, murind probabil la sfârşitul adolescenţei sau la vârsta de 20 de ani.

Mormântul a fost excavat într-o peşteră numită Liang Tebo, în Kalimantan de Est, un loc care are unele dintre cele mai vechi opere de artă rupestră din lume. Unul dintre cei trei cercetători care au găsit şi excavat mormântul, Tim Maloney de la Universitatea Griffith din Australia, a declarat că a fost în acelaşi timp „entuziasmat şi îngrozit" de descoperire.

„Am îndepărtat cu mare grijă depozitele şi am înregistrat jumătatea inferioară a rămăşiţelor. Am putut vedea că piciorul stâng era absent, dar şi că fragmentele osoase rămase erau neobişnuite. Aşa că am fost entuziasmaţi de gama de posibilităţi, inclusiv o intervenţie chirurgicală, care a cauzat acest lucru", a declarat el pentru BBC News.

Ulterior, echipa de excavare i-a cerut doctorului Vlok, care lucrează la Universitatea din Sydney, să examineze rămăşiţele. „Cu o astfel de descoperire", a spus ea, „este un amestec de entuziasm şi tristeţe, pentru că acest lucru s-a întâmplat unei persoane. Această persoană, un copil, a experimentat atât de multă durere, chiar dacă a fost acum 31.000 de ani".

Maloney a explicat că, deoarece această persoană a arătat semne că a fost îngrijită pe durata recuperării şi pentru tot restul vieţii, arheologii sunt încrezători că a fost vorba de o operaţie, mai degrabă decât de o pedeapsă sau un ritual.

„Pentru a-i permite să trăiască în acest teren muntos, este foarte probabil ca restul comunităţii să fi investit în îngrijirea ei", a explicat cercetătorul.

Profesoara Charlotte Robertson, arheolog la Universitatea Durham, a tras concluzia că această descoperire pun sub semnul întrebării ideea că medicina şi chirurgia au apărut târziu în istoria omenirii.

„Ne arată că grija este o parte înnăscută a fiinţei umane. Nu putem să ne subestimăm strămoşii", a declarat ea pentru BBC.

Amputaţiile, a subliniat Robertson, necesită o cunoaştere cuprinzătoare a anatomiei umane şi a igienei chirurgicale, precum şi abilităţi tehnice considerabile.

„În zilele noastre, dacă te gândeşti la amputaţie în context occidental, este o operaţie foarte sigură. Persoanei i se administrează anestezie, se folosesc proceduri sterile, există un control al sângerării şi un management al durerii. Însă, în urmă cu 31.000 de ani, cineva efectuează o amputaţie pe această persoană şi are succes", a precizat Charlotte Robertson.

În prezent, Maloney şi colegii săi fac cercetări pentru a afla ce instrumente chirurgicale din piatră ar fi putut fi folosite la acea vreme.