Cea mai veche pictură rupestră a fost descoperită în Indonezia

Descoperirea unei picturi în peştera de pe insula Sulawesi din Indonezia, care înfăţişează figuri asemănătoare oamenilor interacţionând cu un porc, reprezintă o descoperire inedită în istoria narativă vizuală, relatează Smithsonian Magazine. Publicată în revista Nature pe 3 iulie, cercetarea dezvăluie că această operă de artă datează de cel puţin 51.200 de ani, fiind cel mai vechi exemplu cunoscut de artă narativă.

Studiul, condus de Adhi Agus Oktaviana de la Universitatea Griffith din Australia, a folosit o nouă tehnică de datare care implică probe tăiate cu laser din arta rupestră. Această metodă avansată a oferit o precizie fără precedent, revizuind estimările anterioare şi evidenţiind sofisticarea expresiei artistice umane timpurii.

Adam Brumm, alt co-autor al studiului, a subliniat raritatea unor dovezi atât de timpurii ale narării prin artă, evidenţiind rolul său potenţial în evoluţia umană şi dezvoltarea culturală. Pictura înfăţişează trei figuri distincte asemănătoare oamenilor interacţionând cu un porc folosind pigment roşu, sugerând narative complexe şi gândire abstractă printre oamenii timpurii.

Dovezi anterioare ale artei figurative, întoarse în sudul Africii acum 75.000 până la 100.000 de ani, erau predominant geometrice. Această nouă descoperire în Indonezia precede descoperirile anterioare de artă figurativă cu mii de ani, sugerând o posibilă evoluţie independentă a narării prin artă în diferite regiuni.

Scena redată în peştera din Sulawesi rămâne enigmatică, cu figuri angajate în activităţi ce implică interacţiuni simbolice cu porcul. Maxime Aubert, alt co-autor al studiului, subliniază că pictura indică capacitatea oamenilor timpurii pentru gândire abstractă şi abilitatea de a comunica poveşti complexe prin reprezentare vizuală.

În ansamblu, această descoperire nu doar că extinde înţelegerea noastră despre creativitatea umană antică, dar subliniază şi impulsul universal pentru narare încorporat adânc în istoria umană. Importanţa acestei descoperiri rezidă în potenţialul său de a remodela înţelegerea noastră despre capacităţile cognitive şi practicile culturale ale primilor Homo sapiens, oferind o privire asupra originilor expresiei narative prin artă.