Cele mai spectaculoase locuri din America - GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Machu Picchu

În 24 iulie 1911, profesorul de istorie de la Universitatea Yale Hiram Bingham a făcut cea mai mare descoperire a carierei sale, găsind în Anzii peruvieni o veche aşezare incaşă.

Bingham a denumit numeroasele ruine descoperite Machu Picchu. Acest nume înseamnă într-un vechi dialect local Vârful Vechi.

Aflat la 120 de km nord-vest de Cuzco, capitala incaşă, care fusese cucerită de spanioli, Machu Picchu fusese construit într-un loc inaccesibil, pentru a scăpa de jaful conchistadorilor.

Printre ruinele incaşe scoase la lumină, arheologii au descoperit marele palat şi templul, construite din magnifice blocuri de granit.

Insulele Galapagos

În urmă cu 3-6 milioane de ani, vulcani submarini aflaţi la 700 km vest de Ecuador au erupt. S-a format un arhipelag format din 60 de insule de diferite mărimi, denumite insulele Galapagos. Aici s-au dezvoltat forme de viaţă animală şi plante unice în lume.

Naturalistul englez Charles Darwin a ajuns în insule pentru prima oară în 1835. A fost impresionat de mulţimea speciilor întâlnite şi de felul în care acestea evoluaseră de-a lungul timpului, observaţiile sale fiind notate în celebra lucrare "Asupra originii speciilor".

În 1959, Guvernul ecuadorian a declarat arhipelagul Galapagos parc naţional pentru a-i proteja flora şi fauna.

Chichen Itza

La sfârşitul sec. al XIX-lea, arheologul Edward Herbert Thompson a descoperit în nordul mexican al peninsulei Yucatan, un oraş-ruină acoperit de vegetaţie. Chichen Itza este numele precolumbian al aşezării, însemnând "fântânile de la Itza" în limba maya.

Ruinele descoperite la Yucatan au scos la lumină piramida în trepte construită de mayaşi, încoronată cu un templu toltec, statui ale şarpelui cu pene, multe sanctuare, ruinele sălii cu o mie de coloane, terenuri pentru jocul cu mingea, domul construit pe două terase de piatră, pe care mayaşii îl foloseau drept observator astronomic, sacofagul uriaş Tzompantli, platforma craniilor.

Cascadele Iguacu

Prăbuşirea râului Iguacu de la 70-80 de metri într-o prăpastie cu o deschidere de aproape 3000 de metri formează 21 de cascade mari şi aproximativ 250 mai mici, aflate la graniţa dintre sudul Braziliei, Paraguay şi Argentina. Indienii guarani numesc zona "locul unde se nasc norii" şi vin aici să-şi îngroape morţii.

Râul Iguacu izvorăşte din Serro de Mar, o regiune muntoasă aflată pe coasta atlantică a Braziliei. O bună parte a cursului de 1320 de km al râului este navigabilă, până la vărsarea în fluviul Parana, cu care parcurge încă 3700 de km până la Oceanul Atlantic.

Rio de Janeiro

Portughezul Andre Goncalvez a descoperit frumoasa aşezare a Braziliei când a intrat în Golful Guanabara, de Anul Nou, în 1502. El a crezut că se află la vărsarea unui râu pe care l-a botezat Rio de Janeiro ("Râul Ianuarie").

Printre "minunile" oferite de oraşul brazilian se numără Statuia lui Cristos, catedrala metropolitană, plaja Ipanema, Parcul Naţional Tijuca, precum şi renumitele favelas.

Marele Canion

Peisajul în trepte, stâncile colorate în nuanţe de roşu aprins care contrastează cu pădurile de pin, ce se reflectă în râul Colorado, fac din lanţul stâncos aflat între Utah şi Arizona o adevărată minune naturală a lumii.

Marele Canion, întins pe o suprafaţă de 5000 de kmp, a devenit în 1919 rezervaţie naturală. Astăzi, locuiesc şi trăiesc aproape de albia râului, aproximativ 500 de indieni Havasupai "oamenii apelor verzi", care s-au stabilit în acest loc prin sec. al XII-lea.

Podul Golden Gate

La 27 mai 1937 s-a încheiat construcţia începută în 1933 şi realizată de Joseph Baermann, considerată de americani "cea de-a şaptea minune a lumii, realizată de mâinile omului": Podul Golden Gate din San Francisco.

Golden Gate este o punte între două peninsule, pe deasupra intrării în golful San Francisco. Lungimea totală a podului este de 2800 de metri, cu deschiderea centrală de 1289 metri. Înălţimea sa, în funcţie de maree, variază între 66 şi 72 de metri.

Deschiderea oficială a podului a fost sărbătorită timp de mai multe zile şi zeci de mii de pietoni au trecut golful, inaugurând astfel noua construcţie.

Patagonia

Regiunea sudică a statelor Argentina şi Chile şi-a primit numele datorită navigatorului portughez Magellan, care a numit-o Patagonia, după numele locuitorilor săi patagonezi "cei cu tălpi mari". Denumirea locuitorilor este dată de urmele care se vedeau peste tot din cauza unor încălţări primitive pe care indienii Tehuelche le confecţionau din piei de guanaco, o specie de lamă.

Patagonia se întinde pe 2000 de km, din nord, de la izvoarele fluviului Colorado până la Capul Horn, în sud. Partea sa vestică aparţine statului Chile, iar partea estică, de şes şi cea mai întinsă, Argentinei. Aici se găsesc gheţari alpini, fiorduri, păduri montane străvechi şi semideşerturi, insule pustii şi cele mai întinse păşuni din lume.