Cele mai trăsnite zece procese ale tuturor timpurilor

Topul a fost realizat de publicaţia The Independent, în fruntea celor mai trăsnite acuzaţii în instanţă aflându-se procesul unui bărbat din Michigan, Richard Overton, care a dat în judecată Budweiser pentru că nu şi-a îndeplinit promisiunea de brand din timpul unei campanii publicitare.

În anii ’90, producătorul de bere a lansat o serie de reclame în care două femei frumoase apăreau în faţa a doi camionagii ca o recompensă pentru că aceştia beau bere. Bărbatul a repetat scenariul acasă şi, pentru că femeile nu au apărut, a dat în judecată Budweiser pentru suma de 10.000 de dolari, acuzând advertiserul de inducere a disconfortului psihic şi emoţional prin false promisiuni. Instanţa a respins plângerea bărbatului.

Pe locul al doilea în clasamentul proceselor cu acuzaţii aberante se află un deţinut din Virginia care s-a dat în judecată pe el însuşi în 1995, pe motiv că, prin crima comisă, i-au fost încălcate drepturile civile şi convingerile religioase. Pe lângă fondul schizoid, procesul a avut ca element inedit şi o sumă de despăgubire impresionantă. Prizonierul s-a dat în judecată pentru suma de 5 milioane de dolari, în speranţa că statul va fi nevoit să plătească în numele lui.

În mod obişnuit, reclamanţii acestor procese neobişnuite sunt oameni obişnuiţi, însă, când aceştia sunt chiar factori de decizie în instanţă, rezultatul este mult mai spectaculos. Astfel, un bărbat de profesie judecător a dat în judecată spălătoria de cartier care i-a rătăcit pantalonii, cerând daune în valoare de 65 de milioane de dolari, pe motiv că pierderea i-ar fi provocat "suferinţă mintală, disconfort şi dezechilibru interior".

Primarul oraşului turc Batman a dat în judecată compania Warner Bros., pe motiv că producătorul de film a utilizat numele oraşului Batman în filmul "Cavalerul Negru" fără a-i cere permisiunea. Reprezentantul autorităţilor nu este la primul proces împotriva companiei de film, acuzând anterior Warner Bros. de anumite crime neelucidate şi de rata mare a numărului de sinucideri în rândul femeilor, în viziunea lui, consecinţe ale impactului psihologic al filmului asupra locuitorilor oraşului.

Pensionarul playboy Rolf Eden (în vârstă de 77 de ani) a încercat să dea în judecată o tânără în vârstă de 19 ani pentru că aceasta ar fi refuzat să aibă relaţii sexuale cu el. Motivul reclamaţiei în instanţă? Discriminarea pe criterii de vârstă.

Omul de afaceri spaniol Tomas Delgado a încercat să dea în judecată familia băiatului de 17 ani pe care l-a ucis într-un accident de maşină, pentru urmele rămase pe automobilul său Audi. Deşi bărbatul avea viteză, el nu a fost condamnat pentru accident pentru că victima circula noaptea pe bicicletă fără semnale reflectorizante. El a renunţat la procesul împotriva părinţilor în urma presiunilor făcute de opinia publică.

Sosia lui Michael Jordan, un bărbat numit Allen Heckard, a dat în judecată Nike pentru suma de 832 milioane de dolari, acuzând compania că l-a făcut pe Jordan atât de cunoscut, încât, indirect, i-a provocat lui suferinţe emoţionale.

În 1996, părinţii unei tinere l-au dat în judecată pe Oliver Stone, pe motiv că filmul său "Născuţi asasini" ar fi determinat paralizia fiicei lor, Patsy Ann Byers. Aceasta a fost împuşcată de doi tineri care au pornit într-un raid cu gloanţe după ce au vizionat filmul.

Un bărbat care a cerut în instanţă ca soţia sa adulteră să-i returneze rinichiul pe care i-l donase cu opt ani înainte de divorţ sau să-i plătească pentru organ suma de 1,5 milioane de dolari s-a calificat în topul 10 al proceselor aberante pe penultimul loc.

Lista se încheie cu procesul intentat de publisherii muzicali ai lui John Cage lui Mike Batt, cel din urmă fiind acuzat de plagiat al tăcerii pentru melodia ”A Minute’s Silence" care ar fi imitat ”4’33" a lui John Cage. Deşi nu există drept de autor asupra tăcerii şi absenţei vocabulelor, Batt a încheiat o înţelegere cu aceştia, plătind o sumă de şase cifre.