Cele mai vechi păsări de pradă cunoscute au trăit alături de T. rex în America de Nord

Cercetătorii au descoperit în Montana rămăşiţele a două specii de păsări nou identificate din perioada cretacică, datând de acum aproximativ 67 de milioane de ani, care prezintă trăsături anatomice asemănătoare păsărilor de pradă de astăzi. Mai exact, acestea au un os al piciorului construit într-o manieră care le permitea să captureze, să supună şi să transporte prada, la fel cum o fac astăzi şoimii, bufniţele şi vulturii, notează Reuters.

Fosilele au fost descoperite în aceeaşi întindere de roci a Formaţiunii Hell Creek, care se întinde pe teritoriul a patru state americane, unde au fost descoperiţi de-a lungul anilor mulţi dinozauri, inclusiv T. rex, Triceratops şi Edmontosaurus.

Cei doi sunt cunoscuţi doar din tarsometatarsus, osul piciorului dintre gleznă şi degetele de la picioare. Pe baza dimensiunilor sale, cea mai mare dintre cele două păsări, numită Avisaurus darwini, ar fi putut fi de mărimea unui şoim mare, cu o anvergură a aripilor de poate 1,3 metri. Cealaltă, puţin mai mică, face parte tot din genul Avisaurus, dar numele său de specie nu a fost inventat.

Asemănările tarsometatarsului cu păsările de pradă moderne „sugerează că este posibil să fi funcţionat în mod similar şi poate să fi ocupat o ecologie nu prea diferită de cea pe care o vedem astăzi”, a declarat Alex Clark, doctorand în biologie evolutivă la Universitatea din Chicago şi Muzeul Field din Chicago şi autor principal al studiului publicat miercuri în revista PLOS ONE.

„Când ne referim la o pasăre de pradă, discutăm în mod specific despre păsările existente care îşi folosesc în principal picioarele şi picioarele pentru a supune sau incapacita prada”, a adăugat Clark.

Este posibil ca cele două specii să fi vânat mamifere mici, şopârle şi alte păsări, aşa cum ar face astăzi un şoim.

Primele păsări au apărut în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani, în perioada jurasică, evoluând din dinozauri mici cu pene. Cele două specii nou identificate făceau parte din enantiornithines, unul dintre cele patru grupuri principale de păsări care au trăit în timpul epocii dinozaurilor. Acest grup a dispărut în urma extincţiei în masă de acum 66 de milioane de ani, cauzată de o lovitură de asteroid care a condamnat dinozaurii, cu excepţia unora dintre descendenţii lor avieni.

Aceste păsări de pradă nou identificate nu sunt strămoşi ale vreuneia care trăieşte astăzi, ci mai degrabă au evoluat cu aceleaşi trăsături anatomice.

„Morfologia care ar echipa un animal pentru un comportament de tip raptorial a evoluat probabil de mai multe ori”, a declarat Clark.

Până în prezent, cele mai vechi păsări de pradă cunoscute datează de la milioane de ani după începutul perioadei Cenozoice, care a urmat dispariţiei dinozaurilor şi a fost martora creşterii mamiferelor.

Caracterul incomplet al fosilelor de Avisaurus descoperite lasă un mister cu privire la cum arătau aceste păsări.

„Aceste enantiornithine ar fi avut dinţi sau ciocuri cu cârlig, ca multe răpitoare actuale? Ambele sunt posibile şi numai descoperirile viitoare ne vor spune”, a declarat Jingmai O'Connor, paleontolog la Field Museum şi coautor al studiului.

O trăsătură observată pe tarsometatarsul lor a fost un punct robust de ataşare a muşchilor, similar cu cel al şoimilor şi bufniţelor.

„Acest lucru indică muşchi puternici ai picioarelor şi picioare care ar putea prinde şi, eventual, transporta o pradă proporţional de mare”, a spus Clark.

O altă trăsătură - canelurile de pe tarsometatars, numite troclee, care indică degete potenţial puternice - este o caracteristică prezentă la păsările de pradă moderne, care este utilă în supunerea prăzii pentru a fi purtată în zbor.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, rămăşiţe ale unei a treia specii noi de păsări datând din aceeaşi perioadă, numită Magnusavis ekalakaensis, însă stilul său de viaţă rămâne neclar.

Descoperirea acestor noi specii adânceşte înţelegerea ecosistemelor de la sfârşitul erei dinozaurilor şi umple unele lacune în cunoaşterea evoluţiei păsărilor în această perioadă crucială pentru viaţa pe Pământ.

„Ai un ecosistem care poate susţine un tiran precum Tyrannosaurus rex, dar apoi ai suficientă diversitate de vertebrate mici pentru a susţine mai multe specii de păsări de pradă probabile”, a declarat Clark.